Footsteps on the ceiling

Maestrul Comanescu se grabeste sa faca o analiza preia in forma prescurtata zicerile piarului ProTv dintr-un articol despre businessul mesterului Adrian Sarbu si ajunge la concluzia ca face cam un miliard. Ma rog, discutabil. E clar ca valoreaza mult mai mult. Dar nu asta e problema.

Pentru ca e misto ce face Sarbu cu banii astia. Pentru ca bani sunt, asta e clar. (Aviz amatorilor, este o analiza a unei case de brokeraj, in format pdf, via Business Standard, pe care am citit-o si eu la un moment dat).

Update: Apropo de poza si de discutia dintre cei doi, o sursa mi-a soptit de una din fazele pe care Sarbu le-a facut cand a cumparat Gandul de la CTP. Cica se strang baietii in redactie ca sa discute de una-alta (a se citi “Ne-o da Sarbu afara?”) si la un moment dat intra Sarbu in redactie, destul de vijelios. Se indreapta cu pasi mari si apasati catre un jurnalist, nu spun care, ce tinea in mana un biet marker. Acesta, vazandu-l pe Sarbu ca se indreapta catre el, se lipeste de perete, in cautarea unui refugiu, dar Sarbu vajaind ca vijelia calca totul in picioare si se apropie de baiet, ii smulge markerul si incepe sa scrie direct pe perete numarul sau de telefon. Cu un fel de mormait gutural decreteaza: “Asta e numarul meu de telefon. Daca aveti vreo dorinta sau vreo doleanta sau vreo sugestie, va stau la dispozitie 24 de ore pe zi”. Apoi se indreapta catre iesire si dispare din campul vizual. O liniste teribila se asterne in redactie.

The End.

Faza misto este ca aceeasi poza am mai vazut-o in alt context – nu spun care inca – si este printre putinele poze cu Sarbu care pot fi gasite pe agentiile de presa. Nu mai stiu exact de unde e, dar cred ca de la Rompres. Interesanta e alta chestie, ca Sarbu a dat ordin sa fie sterse toate fotografiile cu el de pe Mediafax. Paranoia?

Cred ca da. Am fost implicat intr-un proiect despre mister S. la un moment dat si l-am dus la bun sfarsit in niste conditii destul de dificile. Si asta pentru ca putini au fost cei care au dorit sa discutam despre respectivul businessman, cam din orice perspectiva. Nu mai spun ca el din principiu nu da niciodata interviuri. Don’soara Maria Apostol este un cerber neinfricat, ocupandu-se cu piarul de fier al trustului. Fier forjat. Un mare jurnalist, care a trecut cu intreaga echipa de la un trust la altul, dupa ce Adi vanduse cotidianul de sport, a fost de acord sa stam de vorba, pentru ca apoi sa ma sune si sa imi zica ceva destul de simplu, dar in acelasi timp interesant. Cica l-a sunat Adrian Sarbu si i-a zis ca i se coace ceva prin proiectul respectiv. Am ramas putin cam stupefiat, avand in vedere ca nu era nimic negativ in aceasta poveste, ba dimpotriva. Mirarea a fost si mai mare dupa ce in cadrul proiectului un coleg a reusit sa obtina un interviu cu Michael Garin, CEO al CME. Hm, a fost mai simplu sa ajungem la el decat la Sarbu. Concluzia? Nu ma pot pronunta, pentru ca dincolo de aceste fite au mai fost si altele, ale unor persoane care lucrasera cot la cot cu el si faceau niste figuri de parca ei il invatasera pe Sarbu tot ce stie si nu viceversa.

Revenind la problema discutata in articol.

Garin a bagat multa viteza in Sarbu sa valorifice continutul pe care intregul imperiu il produce in fiecare zi. Printre prioritatile sale era un domeniu cheie: online-ul. Daca asociati acest fapt cu venirea lui Orlando la MPI, veti intelege ceva mai multe. Ca in online-ul din .ro se investesc mai multi bani decat s-au fluturat prin presa cu intrarile investitiilor in Neogen si eJobs. Sarbu o face. De ce? Pentru ca are cu ce. Nu doar cu bani, dar si cu oameni si mai ales cu acel banal si stupid lucru numit continut: stiri, articole, emisiuni, sinergii in trust din care ies alte subiecte si asa mai departe cu recurenta minunata. Ceea ce inseamna in cele din urma ca cel mai mare publisher din Romania va deveni in curand prin potenta financiara a patronului si cel mai mare publisher online. Asta daca nu este cumva pe aceasta pozitie pana acum. Nu cunosc prea multe date in directia asta, asa ca nu ma bag.

Imi place un comentariu al lui Comanescu de la acest subiect: Sarbu si-a ucis un vis. Ma rog, se referea la crearea unui imperiu de unul singur, care sa domine SEE. Corect, si eu l-as fi avut. Numai ca el stia sa le transmita asta angajatilor. Citez ce zicea managerilor de acolo: “In 5 ani de zile vom avea statii de emisie in New York”, “Vom avea cea mai mare audienta din Romania in 2 ani de zile”. Cu unele chestii i-a iesit, cu unele nu. Insa problema este ca Sarbu nu si-a ucis nici un vis. Dimpotriva, sub aripa lui Garin viseaza la altceva, la un nivel la care nu ar fi ajuns niciodata daca ar fi fost un lup singuratic. Practic, sarcina lui Garin este de a-si alege in urmatorii trei ani de zile un inlocuitor. Ati ghicit cine va fi acela.

Asa ca visul de a fi un mare jucator pe cont propriu e ok, nu zic nu. Dar de aceasta data sunt pentru o pozitie de highest level intr-o corporatie listata pe NASDAQ si la Praga, cu o capitalizare pe undeva pe la 3 miliarde dolari, in dauna uneia de antreprenor. A trecut vremea marilor business-uri in media traditionala. Murdoch a fost ultimul care a stiut sa faca istorie. Turner l-a imitat doar, dar la o scara mult mai mica. Asteptam provincia, au zis baietii. Si repede a sarit Sarbu de la locul lui: “Aici’s, ‘va muma-n…” (nu este o denigrare a lui Adrian Sarbu, asa vorbeste de obicei. Da, chiar si cu femeile.)