Footsteps on the ceiling

O sa fie pentru prima si ultima oara cand o sa scriu despre o persoana pe acest blog.

Ba nu, am mai scris la un moment dat si de don’soara Andressa, dar acela era alt context.

Persoana in culpa: Manac. Dragos Manac.

Dragos este acel tip de persoana care iti place, chiar daca nu il cunosti fata in fata, ci doar prin intermediul blogului sau. Iti place pentru ca apeleaza la acel tip de argumente care fac abuz de apodicticitate. Ceea ce la nivel empiric este de obicei covarsitor, pentru ca nu poti sa contrazici o persoana ca 1+1 nu fac 2. Si este si mai folositor la un alt nivel de argumentare, pentru ca iti flateaza intr-un mod foarte subtil intelectul. Ceea ce din nou este eficient.

Revenind la treaba trebii, Manac a devenit un mic brand. Cu un USP ce desemneaza echilibrul si echidistanta. Si cu o imagine de invidiat care i-a adus o expunere binemeritata. Din pacate, eu o consider pe doamna Anca Arsene incapabila sa scrie de la cap la coada un articol bun, asa ca ii inteleg satisfactia lui Dragos din perspectiva de a fi multumit ca respectiva nu si-a pus foarte multe intrebari in legatura cu cele spuse de el si ca a fost un articol in care a descris o aparitie in piata si nu si-a pus mai multe intrebari. Sunt ok asemenea articole, insa daca respectiva isi punea asemenea intrebari care s-au pus pe aici prin blogosfera iesea un articol mai greu, iar Dragos iesea mai castigat. Poate data viitoare.

Marea surpriza a fost ca Dragos il simpatizeaza pe Marius Ghenea, un personaj despre care nu am cea mai buna parere in momentul de fata din motive pe care nu le pot divulga aici, dar pe care o sa i le detaliez lui Dragos in particular.

Ah, da. Nu stiu de ce, dar mi-l imaginam pe Mister Manac fiind un tip inalt si foarte slab, nervos, care fumeaza tigara de la tigara si care se consuma foarte mult in interior. Cu ultima observatie sunt sigur ca am dreptate.

Concluzia analizei psihologice aici de fata: astept sa cunosc omul. Saptamana asta cica. Am impresia ca in spatele imaginii este ceva mai mult.

Disclaimer: stiu ca este putin ciudat ceea ce am scris mai sus si ca as putea sa fiu luat drept un stalker, pupincurist al respectivului sau mai stiu eu ce, dar as dori foarte mult sa public un material despre Dragos, dar nu pot inca din perspectiva nivelului pe care il are revista la care public diverse lucruri. Da, e un nivel calitativ foarte inalt. Da, exista asa ceva in Romania. Da, e al dracului de greu sa faci asa ceva.

Insa nasul meu imi spune ca nu o sa treaca mult timp pana cand presa va vui de articole despre domnul Dragos Manac. Tocmai de aceea am satisfactia ca voi sti o parte din povestea lui de acum si in acel moment ii voi da un telefon si voi avea tot articolul pe tava. Insa atunci nu stiu daca voi mai fi in presa ca sa ii scriu povestea si probabil ca voi regreta asta.