Footsteps on the ceiling

Ce se vede in poza de mai jos este exact ceea ce reprezinta mai bine in lume urbea Valcii. Poza a fost preluata de la un alt valcean activ in blogosfera, Weasel. Daca imi aduc bine aminte, chiar l-am cunoscut, dar nu bag mana in foc. Ba da, statea in bloc cu un var de al meu, Ovidiu.

Despre cei din Valcea am mai scris la un moment dat, pe vremea cand nu stiam inca despre ce sa scriu in acest blog si il foloseam ca tot omul pe post de blog personal Read the rest of this entry »

Kinda ashamed that I knew some of these schmucks. Despite what you see, some of them are really smart. But they don’t have a real life, just a virtual one: Starcraft and Counter Strike know best. Same old story.

There’s nothing more dangerous than a resourceful idiot.  Scott Adams

Thanks, Kodie. Un orasel destul de simpatic, pacat ca e locuit.

Hardughia luase foc. O sa revin asupra subiectului, a hardughiei adica.

Deci, se poate. Acum sunt si pe YouTube baietii. Da, sunt din Valcea. No phrases allowed.

Orasul pe care il vizitez de cateva ori pe an si din care m-am catapultat catre Bucuresti este foarte interesant. Este un oras mic, sub 150.000 de locuitori, care isi respira prin fiecare por complexele de inferioritate.

Este un oras dominat de o delicventa juvenila rar intalnita. Spun asta pentru ca in ultimii doi ani de liceu incepeau “sa se ridice” tot felul de baieti descurcareti.

Nu o sa amintesc despre povestile cu eBay si altele de acest gen. Sunt destule legende care umbla in libertate si nu am de gand sa servesc asemenea anecdote.

Delicventa juvenila se inregistreaza pe fondul unui social uprise (hai ca asta a fost buna, si limbaj de lemn si fite de romengleza). Cei care nu aveau ce sa manance s-au trezit peste noapte la bordul unor masini teribiliste si in posesia unor ghiuluri, precum si in compania unor domnisoare cu o moralitate indoielnica. Prilej pentru multi din colegii mei de generatie sa ii invidieze si destule colege sa ii insoteasca(mai aratoase – precizarea absolut necesara). Asa ca ce fac acesti domni (ca altfel nu pot sa le spun, vorba lui Exarhu) toata ziua? Se plimba in masinute, mai agata o pipita acolo, se invart de vreo “combinatie”, pe scurt, isi definitiveaza cariera academica. Read the rest of this entry »

Nu stiu de ce m-am trezit coplesit de sentimentul ca sunt acasa in momentul in care am intrat in apartamentul pe care il impart cu cei doi nesimtiti.

Foarte ciudat, cu atat mai mult cu cat ma intorceam de acasa. Mai bine spus, faimoasa casa parinteasca. Poate pentru ca miercuri seara, soferul masinii si un prieten in acelasi timp imi spunea ca ar dori sa ramana in urbe daca ar avea bani. Not this banana, that’s for sure. Sa mai precizez faptul ca individul este indobitocit de Politehnica, propriile asteptari in ce priveste propria-i viata, camin, colegi idioti si lipsa de orizonturi? Nu mai e nevoie. Mi-am dat seama cand am auzit ca isi ia vacanta vreo saptamana, timp in care “am de gand sa invat pentru partiale”. Eu nu am vazut asta, si il stiu cam de vreo 14 ani. Din pacate.

Mda, am fost plecat cam o jumatate de saptamana in urbea natala de provenienta ante-bucuresteana  . Si am venit incarcat cu pofta de a scrie despre nimicnicie si emfaza, despre ce am vazut si ce nu mi-a placut in special. Si cum au fost mult prea multe ca sa fac un singur post, am de gand sa dedic o serie intreaga de posturi subiectului, ba chiar si o categorie noua.

Stiu, va fi mult de munca. Sper sa nu citeasca vreodata cei de care voi vorbi in categoria respectiva. Ma vor considera un parsiv si un nesimtit, nu de alta. Dar asta e viata, mes amis…