Footsteps on the ceiling

Este pentru ultima oara cand ma uit pe BusinessTV.

Pur si simplu ma dor neuronii cand vad ce se intampla acolo, mai ales in ultimul post.

Serios acum, chiar mai are sens sa continue acest proiect? Am inteles, au avut mult de invatat, mai ales reportera, dar totusi, cand dracului vine evolutia aia care urmeaza sa ne ma dea pe spate? Eu inteleg acum ca asta este nivelul absolventilor la jurnalism, dar daca don’soara are una din primele trei medii din facultate, imi dau seama cat de inapoiati mentali sunt ceilalti. Hai sa nu fiu stupid acum, notele din facultate nu au nicio legatura cu realitatea, pentru ca daca ar avea – si la randul lor, profesorii universitari ar fi pusi la un test in care sa aplice cursurile lor in viata de zi cu zi – nu ar avea cine sa mai predea studentilor care se duc acolo sa prinda covrigul din coada cainelui. Bun, ok, asta e o problema intortocheata, mi-as baga nasul in ea cu alta ocazie.

Revenind, simt cum mi se zburleste ADN-ul blegooian in mine si incep si eu sa latru in gol, pentru ca am facut prostia sa fiu de acord sa primesc un mail de fiecare data cand apare un interviu. Lasand la o parte chestiile tehnice, despre care un amic zicea ca sunt absolut penibile – ma rog, era evident, dar cum este general manager la o companie de web design data dracului, imi place sa ii aduc parerea pe aici ca sa o fac pe a mea mai puternica – ma doare capul de la interviuri.

Spectatorii nostri – hm – sunt in special interesati exact de aceste doua directii – care? – sunt persoane care au un business, fie persoane care se gandesc sa isi deschida un business – asta suna a deschis un butic, ce principii generale le puteti recomanda sa urmeze pentru a nu ajunge intr-o criza?

Normal ca intervievatul pufneste in ras. Ce altceva poti sa faci in momentul in care auzi pe cineva cu o asemenea adresare si incoerenta? Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Ce?

Tanti, asculta aici la mine. Pune mana si citeste niste presa de afaceri. Pune mana si gandeste ce faci acolo. Ca pana acum refuzi cu inversunare si preferi sa multumesti pentru feedback.

• Radu,
  intrebarile erau legate de tema aleasa pentru interviu. Poate voiai sa afli altceva despre Dragos, esti liber sa-l contactezi. Fii sigur insa ca am citit blogul si stiam despre invitat suficiente lucruri, mai ales ca interviul a fost luat de doua ori din cauza unor probleme tehnice! )

  Conceptul acestui videoblog este insa centrat pe sfaturi generale pentru alti oameni de afaceri, dupa cum ai vazut si tu probabil, si nu pe interviuri de profil.
  Mersi pentru feedback!

  Comentariu de andreea — Iunie 30, 2007 @ 12:20 pm

Cat despre chestia de mai sus, nu pot sa ma uit mai departe. Pur si simplu nu pot. Sunt exasperat de putine lucruri pe canicula asta si respectivul proiect este unul dintre ele.

Apropo, este o diferenta foarte clara intre oamenii despre care tu crezi ca sunt publicul tau si cei care sunt cu adevarat cei care te urmaresc. Vezi ca scrie pe undeva pe acolo prin revistele alea de afaceri, s-ar putea sa fie pe undeva mazgalit marketing, yup, chiar acolo. Acum ca ai gasit asta, hai sa vedem ce si cum.

Tarife

Abonament lunar (traficul inclus este traficul naţional efectuat

pe APN blackberry.net.

*Accesul este valabil cu o utilizare rezonabilă de 15MB/lună.

Da, e copy/paste, nu m-am obosit sa il mai aranjez in nici un fel deosebit.

After having been flagged us one of the top 50 blogs impacting brands by the Times, I thought I would post an update today!

Nu eu am zis asa ceva, ci un proprietar de Land Rover total nemultumit de achizitia facuta. A crezut ca o sa fie a deal or a steal, asa ca a fost relativ multumit de alegerea facuta pana a inceput una-alta sa ii dea dureri de cap. Asa ca ce a facut? A luptat pentru drepturile sale de client/consumator, practic sa primeasca exact ceea ce cumparase, nu doar un produs, ci si niste servicii post cumparare de calitate. Mai mult decat atat, nu a reusit sa aiba un contact cu o persoana in masura sa ii dea niste raspunsuri. Asa ca ce a facut? Un blog. Simplu, scurt si la obiect: nu cumparati Land Rover. Deloc. Orice altceva. E de calitate proasta, eu am patit-o pe pielea mea, voi ce ati patit? zice el pe acolo. Si o miscare anti Land Rover incepe. Nu este temperata de nimeni din companie. Probabil nici nu este bagata in seama. Dar nu asta conteaza. Ci faptul ca o asemenea parere pertinenta ar trebui bagata in seama. Daca as fi persoana care se ocupa de marketing, probabil ca imediat l-as suna pe individul respectiv si l-as chema la sediul central, unde intr-o intalnire relaxata, la o cafea si un biscuite, dupa ce i-as fi citit toate posturile, i-as fi cerut sugestiile pe care el le crede de cuviinta ca sa imbunatatim serviciile oferite de compania noastra, Land Rover. Asta daca as fi un marketer de la Land Rover. Ah, da. Si l-as chema la un drive test de cate ori as avea ocazia. De ce? Pentru ca pot sa ii demonstrez ca un produs poate fi imbunatatit.

Sau mai bine spus, Land Rover are de-a face cu un anti-evanghelist. Acel consumator care este reversul clientului ideal, entuziasmat de produsele companiei si care se chinuie sa isi indrepte prietenii catre aceste produse pentru ca vrea sa impartaseasca lumii ceea ce el considera un produs magnific. Nu. Individul acesta este un marketing troll, un fel de cartita care submineaza orice tentativa de marketing agresiv, care demoleaza prin exemple, fapte, cifre si testimoniale ale altora aflati in aceeasi situatie, dar nu la fel de porniti impotriva produsului. Cum poate fi acest troll privit? Ca o mina de aur. Iti va da cel mai bun feedback, poate putin prea bun pentru realitatea pe care ai impus-o asupra produsului, va oferi perspectiva cea mai neagra pe care o poti avea, iti va distruge orice SWOT si va face sa lesine unele din duduile de la marketing. Sa nu multumesti pentru asa client? Bine macar ca si-a primit banii inapoi. Destul de repede.

Evident ca Land Rover nu tinuse cont de Six Sigma. Ma rog, se discuta acum ca este de domeniul trecutului. Dar nu imi vine sa cred totusi ca este posibil sa fie aruncat la gunoi un deceniu care i-a oferit lui Tom Peters posibilitatea de a deveni the Uberguru. De urmarit in continuare.

Mda. Nu mai e chef de scris in blog. Nu ca i-as fi dat vreodata prea mare atentie, dupa cum fac unii ce se duc la sindrofii si la alte alea. Sa fie fericiti cu jucariile lor, ca si eu sunt cu ale mele.

Read the rest of this entry »

Imi este incredibil de greu sa mai scriu un post in acest blog, pentru ca sunt cam dezgustat de ceea ce se mai scrie in blogurile din Romania, ma rog, mai corect ar fi sa spun ca de ceea ce as fi vrut eu sa se scrie. Dar cum parca nu prea imi vine sa lasa in paragina ce am inceput, cu toate ca am avut intentia de a da click pe acel buton pe care scria deloc lipsit de emfaza delete blog, ma gandesc sa scriu de ultima obsesie capatata de curand. Ceasurile.

Hm. Cam stupid, stiu. Dar asta e ultima chestie care m-a secat de entuziasm pentru altceva si ma face sa imi arunc viitoarele milioane de euro pe tot felul de ceasuri, care mai de care mai complicate si cu povesti fabuloase in spate. A se vedea Patek, sau Breguet sau chiar Swatch.

Noi, ca romani adevarati ce suntem, nu avem cultura ceasului, a timpului. Nu ne dorim pe incheietura mainii stangi/drepte o mica bijuterie in care sufli viata de fiecare data cand o intorci, ci niste bratari dintr-un material textil sau argint/aur/alt material de prost gust. Un ceas bun, frumos sau interesant sare in ochi la noi, chiar daca este quartz. Este la fel de rar ca bunul simt.

Si nu as crede neaparat ca aceasta vine din lipsa banilor, ci din obisnuita lipsa de preocupare pentru timp a balcanicilor ce suntem, pe principiul ca timpul nu este neaparat o resursa pretioasa, ci una care poate fi manipulata.

Ca o paranteza, pentru ca tot l-am intalnit astazi, un presedinte de banca austriaca, un colectionar de arta cu o pasiune pentru arta si frumos iesita din comun, purta acelasi Swatch de 30 de euro, de care era in continuare foarte multumit. Pentru ca arta are nevoie de spatiu sa se manifeste.

Nu am fost crescuti in spiritul unui ceas, al unui obiect intim care ne atinge atat de patrunzator pielea, nu am fost crescuti sa avem o educatie a timpului ce ne insoseste si pe care il putem domina. Cati oameni din cei pe care ii cunoastem poarta un ceas? Nu neaparat un Rolex sau un Parmigiani Fleurier, ci un Casio comun sau un Timex ordinar. Prea putini. Cati parinti cumpara un Swatch colorat ca un clovn pustiului pentru a-l invata sa pretuiasca nu doar ceva ce il ajuta zi de zi, ci si o emotie pe care poate sa construiasca atunci cand va veni timpul? Eu nu cunosc nici o pereche.

Cat de mult sens are acest post? Nici unul. Pentru ca trebuie sa imi duc ceasul la reparat.

Pe ultima suta de metri inaintea somnului bag cate un film, cu toate ca mi-am propus sa revin la prafuitul obicei de a folosi o carte pentru a asigura o tranzitie cu adevarat lina. Cum este mai ieftin sa iei un film de pe torrenti decat o carte buna din Diverta si majoritatea veniturilor sunt investite in ultima vreme in orice mai putin carti, procedez in acest mod.

Sambata seara, 22.00, ceva somn, capul plin de planificari ale putinului timp, acum apare si urmatorul chin: alege un film suficient de bun ca sa nu te oripileze, dar nici prea interesant, ca sa nu te tina treaz. De obicei esuez fie la vreun documentar care ma tine treaz pana spre 1 sau 2, fie la un film voit haios, dar in realitate un esec lamentabil.

In timp ce vizionam folder -ul cu filme selectate special pentru aceasta treaba murdara, privirea mi-a fost atrasa de un documentar pus deoparte tocmai pentru ca fusese premiat cu Oscar. Am zis ca daca tot o fi premiat si show adorm mai repede. Insa nu prea a fost sa fie. Am rezistat pana la sfarsit.

Read the rest of this entry »

Dupa cum se vede, am dat putin pe pauza la adunat aici aberatii personale sau autorizate de catre alte surse. Problema? Roblogfest. Da, sunt multi. Si da, sunt si in alt fel.

Am mai ascultat de curand si un podcast al regelui. Jenant.

Ma plictiseste treaba asta rau de tot daca acei indivizi reprezinta blogosfera din Romania. Ce se intampla cu oamenii normali, care nu sunt disperati dupa atentia celor din jur, oameni care au ceva de spus? Oare chiar toti oamenii care nu au ce face si nu au un aspect decent se refugiaza pe bloguri ca sa tune si fulgere impotriva societatii? La asta se reduce totul? La refulari spectaculoase si aparitii in presa? O sa refuz acum sa ma exteriorizez acum printr-un wtf, pentru ca deja a devenit o emblema a celor enuntati prin zona.

Prefer sa inchid sandramaua decat sa fiu identificat cu niste tipi care de care mai dubiosi care au dobandit un statut nou, prin care pot sa isi mire bunicile ca nepotul/nepoata este un fel de bulgar.

Pare-se ca incet-incet ajung si eu ca ei si asta inseamna ca trebuie sa recunosc ca I suck. Macar sa fiu eu primul si singurul care sa inceapa sa arda cadavre pe rugul confesiunilor. Hai la treaba acum.

Toata lumea se agita pe acilea cat de tare ar fi sa isi faca Baselu blog, sau parca asa am vazut la cineva care raspundea la o leapsa din aia cu cel mai asteptat blog din cadrul miscarii de turma roblogfest.    Si multi experti de campanii electorale o sa zica vezi doamne ce tari suntem noi, daca pana acum am avut site-uri cu jocuri, acum o sa avem site-uri cu bloguri. Ce tare, nu? Ei bine, nu.

Daca stau bine sa ma gandesc, as vrea cu adevarat sa citesc blogul lui Vanghelie, dar scris pe bune de el, nu de un consilier din ala pus la punct cu limba cuvantatoarelor din spatiul carpato-danubiano-pontic.

Revenind la efervescenta de mijloace de comunicare webuistice aplicate cat de cat pe bune, in preumblarea pe ici pe colo, si gasesc o luare de pozitie la adresa noilor mijloace de influentare, a se citi online, de catre noii urmasi ai Bush la dominarea militara si economica a lumii din care iesi mai rau decat ai intrat. Si ce fac baietii astia?

Pai Hillary, cea care o invidia pe Monica, nu mai face webcast, face Hillcast (?!). O alegere nu foarte inspirata a numelui, suna cam birocratic asa, dar daca asa a zis piaru, asa facem. Foarte buna observatia unui comentator pe blog, If Hillary wins,Bill should be called first mate. Insa nu exista comentarii negative sau neutre, ci doar entuziaste, asa ca proiectul este mort, pentru ca nu invita la dialog sau discutie, ci la limbi. Ceea ce nu e deloc un mare pas inainte, ci doar aceeasi vrajeala electorala cu parfum duhoare de 2.0, ceea ce presupun ca o sa se intample in curand si in .ro si va avea un impact mediatic de genul: Cotidianul, Gandul si eventual EVZ o sa sara in sus si o sa zica: Politicienii au iesit la atac cu blogurile! Cat de tare e Vadim pe blog! Base il spurca pe Tariceanu pe blogul propriu – Caline, *&%$ *^$#@! Oana Zavoranu are un blog porno! Ne place sa publicam stiri jenante si vom continua sa o faceam! Ehm, asta nu e titlu, e concluzia mea.

Singurul si ultimul presedinte negru, Barack Obama se duce ca si John Edwards in ideea unei comunitati. Adica? Se strang tot felul de fraieri care te sustin si fac o mare agitatie pe acolo? Si pe blogurile proprii si printre rude si prieteni? Si daca da, de ce? Ca doar Bush nu mai candideaza si chiar daca ar fi facut-o ar fi pierdut. Mai bine sa se manance intre ei astia micii si ciudatii: un negru, o femeie, si un perv.

    “It’s exciting; I don’t know whether I’m going to win or not. I think I am. I do know I’m ready for the job. And, if not, that’s just the way it goes”
    George W. Bush

Nu conteaza ce urmeaza, conteaza cati si cum voteaza.

    Mhm, cica s-a destramat Audioslave. Asa si? Previzibil? Nu stiu. Nu prea pot sa zic ca imi pasa prea mult, avand in vedere ca ultimul album a fost o incercare de cristalizare a sunetului, dar din pacate a esuat, cu toate ca a incercat destul de mult sa mearga pe o adevarata directie si nu sa urmeze RATM sau Soundgarden. In urma cu ceva vreme, Audioslave era numarul 1 in preferintele mele, insa intre timp s-a cam dus la vale, iar Hendix, Zep si Soundgarden i-au luat locul cu succes. Asa ca nu pot sa spun ca m-a afectat intr-un fel mutarea asta, dar astept oarecum interesat albumul lui Cornell. Carry on cica. La cat de anticipat pare a fi, sper sa nu fie un esec, pentru ca asta ar insemna sa raman la albumele lui din vremea Soundgarden si eventual cate o bucatica din Euphoria Morning. Dupa cate am aflat pana acum, e clar ca e vorba de bani, asa ca nu vad totusi care ar fi problema, pana la urma cele mai bune certuri au loc din cauza banilor – asta a fost o mare ineptie, e clar, dar pur si simplu nu ma mai intereseaza subiectul Audioslave. Punct.

true

Astept continuarea cu generatiile proaspat iesite din facultate, pregatite de viata si de toate cele. Mai exact, cei care sunt acum in liceu si care se pregatesc sa fie instruiti de niste cadre didactice universitare…