Footsteps on the ceiling

…dintre Perez Hilton si Fortune Magazine:

Ar trebui sa ma ingrijorez?

Yes, please. But I already got it, what should I do now?

On the wishlist they are…

Signed: The Coffee Mug/Tea Cup Collector

Daca ai trecut vreodata prin Unirea este imposibil ca la un moment sa nu fi uitat de don’soara care te tine de mana si sa nu arunci o privire pofticioasa la poza in care este prezenta duduia. Este o poza interesanta, respectiv, o duduie interesanta.

Insa asa cum mai spuneam o data despre respectiva, dincolo de look-ul perfect pe care il abordeaza in majoritatea ocaziilor, nu mi se pare deloc sexoasa. Acum nici sa fiu ipocrit si sa spun ca nu mi-ar placea respectiva sau ca as refuza vreun gest nepoliticallycorrect din partea dansei. Aici sunt destule obiectii de adus si de ridicat, dar nu isi au sensul.

Dintre reprezentantii sexului frumos – evident cel masculin – cu totii avem pe calculator poze. Ce fel de poze? Poze, cu domnisoare mai mult sau mai putin imbracate, singure sau insotite, de domni sau domnisoare in posturi asemanatoare cu ele. Asa se formeaza de la o vreme in mintea adolescentilor un criteriu dupa care isi alege perechea, sau macar asa crede el. Pentru ca realitatea este cruda in momentul in care inchide folderul, eventual ascuns in cotloanele hard disk-ului . Toate aceste zane nu isi gasesc un corespondent in viata reala, ci doar o copie palida a accesoriilor care le fac sa fie atat de dorite: sutiene push-up, haine care sugereaza o sexualitate exacerbata, tramp-stamps, machiajul si tonele de ruj.

Asa ca pentru tanarul puber napadit de acnee si vise umede viata este un mic cosmar. Le doreste pe aceste merveilleuse fillettes, dar in acelasi timp este refuzat cu abnegatie de diferite colege si cunostinte de sex opus. Mai mult, se refuleaza in iesiri in oras cu baietii, devine de multe ori fitoman si crede ca poate impresiona in acest fel posibilele partenere. E ceva gresit pe aici, dincolo de realitatea pe care o vezi in fiecare zi pe strada si de care te-ai ingrozi daca ai intra intr-un liceu? Pai, da, respectivele domnisoare.

Nu sunt unul care este invidios ca nu are o “prietena buna”, dimpotriva. O femeie este frumoasa in continuare prin ochiul care o iubeste, si nu neaparat prin canalele media pe care este promovata. Dar trebuie sa existe si asemenea specimene. Eu le apreciez intr-un fel. Dar intr-un fel cam twisted asa, pentru ca fara asemenea don’soare celebre nu am putea sa apreciem la adevarata valoare celebrele noastre anonime.

Da, e sambata. O zi care mi-a placut intotdeauna, dar dimineata zilei de sambata e de departe dimineata mea preferata. Stai in pat, pe la un 11 asa, si te gandesti ca mai ai inca o zi libera (garantat 100%) in care poti sa faci ce vrei tu.

Te ridici somnoros, eventual iti iei o cafea si te-ai cam baga la loc la un somn sau macar la o emisiune de weekend insipida si total neatragatoare. Eh, si in cele din urma te scoli, ca se face unu jumate si trebuie sa mananci ceva si ai sentimentul ciudat al pieilor de broasca. Adica nu mai suporti nici pijamalele pe tine si nici asternuturile, par lipicioase si atarna de tine intr-un fel in care nu iti doresti decat sa scapi cat mai repede de ele.

Iei un pranz copios, eventual bei si un vin, si te bagi la loc la zacut. Ah, da, e foarte bine. Ai niste treburi pe cap, dar nu ai chef de ele si te gandesti ca oricum ai si maine o zi intreaga, asa ca le dai deoparte si daca e cald afara te gandesti sa dai un telefon. Suni, poate ti se raspunde – de fapt intotdeauna e la celalalt “capat al firului” si pui cap compas un parc mare, preferabil Herastrau. Si te plimbi pana spre seara si obosesti si te intorci catre casa, eventual insotit pentru o seara linistita, departe de orice griji si ganduri. Si dormi, si dormi, si dormi – gata, doar pana a doua zi dimineata, ca doar e duminica si trebuie sa pui osul la treaba ca sa iti elimini din tudulist toate acele tascuri. Si reusesti, intr-un timp record, crezi tu, dar deja afara se insereaza si pofta ta de viata are culoarea unui zat de cafea. Asa ca faci o baie lunga de tot, pregatesti hainele pentru a doua zi si te culci in acelasi pat in care pana atunci dormisei cu pofta. Si ai mai scapat de inca un weekend.

 Nu imi place sa citesc posturile altora despre relatiile lor, mi se pare chiar foarte aiurea, ca sa nu mai vorbesc de acele papuse care isi folosesc blogul ca sa se destainuie mai pe intelesul celui la care viseaza noaptea (din pacate nu e zburatorul, ci un biet emo!).

Nu cred ca as fi vreodata in stare sa imi expun intimitatea cu atata nonsalanta grosolana in vazul tuturor, stiind ca s-ar putea ca la un moment dat cineva care ma cunoaste dar nu stie aceste lucruri despre mine sa le vada (si da, ma refere aici la parintii mei – dar asta este o alta discutie) . Si nu asta este problema, cat expunerea unor lucruri intime care pur si simplu nu pot fi explicate.

Fact: in urma cu ceva vremuri, am avut o prietenie sincera cu Diana, bazata pe confesiunile noastre despre amorurile personale. Cand acestea nu au mai fost, pur si simplu nu am mai fost prieteni, pentru ca nu prea mai aveam ce sa vorbim unul cu altul. Stiu, a fost destul de sick sa avem o astfel de relatie de prietenie si e clar ca nu mai am de gand sa am astfel de prietenii, cu toate ca Diana a dovedit ca merita toata increderea. Dar e nevoie de mai mult decat de calitati neindoielnice pentru a fi prietenul cuiva, mai este nevoie, zic eu, si de o atractie mai putin sexuala si mai mult personala.  Hai sa nu folosesc cuvantul ala care l-ar rasuci pe Platon in mormant.
O relatie este ca un vis: nu o poti povesti. Nu poti sa povestesti emotia pe care o ai nici in timpul visului si nici in timpul unei relatii, si chiar daca incerci sa povestesti o emotie, nu poti sa povestesti adevarul sau doar ce tii minte.

Sau de fapt povestesti doar ce crezi tu ca tii minte, si nu neaparat adevarul, pentru ca in ambele cazuri e foarte greu sa stii ce este adevarul. In vis, stii sigur ca este denaturat de tine, cand povestesti despre o relatie, trebuie sa pornesti de la premisa ca vei denatura adevarul vrand-nevrand. Dar mai mult decat atat, o relatie nu presupune adevar, nu poti sustine o relatie prin adevar – tocmai de aceea o si ai, ca sa scapi de adevar. Si acesta este un paradox pe care orice relatie cu adevarat puternica se cladeste.

Ok, deja simt cum imi creste mustata lui Bebe SexOlogu’ si nu prea e bine sa ma aventurez in aceste tenebre.

Dar mi-as stabili de acum un blog reminder pentru un alt subiect din aceasta categorie: Ea/El. Mai exact cum ne place tuturor sa credem in acea mirobolanta persoana ce ocupa inca piedestalul. Mhm, e nevoie de research aici, cred ca o sa ma indrept catre Ortega y Gasset din nou.