Footsteps on the ceiling

Pai nu stiu exact ce ar putea sa presupuna a comunica 2.0 (asa cum am auzit de curand la un publicitar), dar astazi Microsoft Romania si Comunicatedepresa.ro au decis ca vor sa imi urmeze twitterul (orice ar insemna si asta).

De unde pana unde am cont de twitter? Pai cred ca de prin 2006 sau cam pe atunci cand am auzit pentru prima data de un fel de chestie care incepuse sa prinda la nu stiu ce tipi, cred ca am auzit pentru prima data la Eric Schonfeld, care se ocupa de blogul celor de Business 2.0 si se pregatea oarecum inconstient sa treaca la TechCrunch (scria din greu despre noi tehnologii si diverse afaceri online si socnet-uri, avea si niste “panel”-uri interesante cu noii “disruptori”).

Pac! M-am bagat si eu atunci repede de tot sa imi fac un cont, ca sa vad cu ce se mananca. Evident ca nu imi folosea la nimic, asa ca l-am abandonat repede. In continuare nu inteleg toata aceasta nebunie (de fapt nu o inteleg la diversi useri din .ro, dar aici este o alta poveste), asa ca nu am vazut sensul de a incerca sa comunici diverse chestii intr-o limita de 160 de caractere (?) ce iti amputeaza orice pofta de a zice acele lucruri ce iti trec prin cap si mai ales de a le zice cu pofta. Neputand suporta o asemenea injustitie, am renuntat rapid. Pentru ca este un moft si pentru ca nu este decat un hype, dar nu o evolutie.

Mare mi-a fost mirarea cand la un interval de 21 de minute am fost adaugat de catre cele doua companii mentionate mai sus (stiu, Comunicatedepresa.ro este de fapt al NMA.ro).

Intrebarea pe care o adresez celor interesati este urmatoarea: este aceasta comunicare 2.0 o forma de spam? Pana la urma, majoritatea blogurilor sunt o forma de spam, un zgomot de fond cam pregnant, dupa cum se discuta si aici. Marturisesc intru iertarea pacatelor 2.0 ca am trecut prin aceeasi problema: hai sa bagam in reader multe feed-uri ca sa vedem ce se intampla in blogosfera, sa fim la curent cu tot ce este mai interesant si sa ne simtim impacati ca avem multe surse de informare. Mai bine hai sa incepem sa stergem din majoritatea feed-urilor, pentru ca informatia este in mare aceeasi, doar luata dintr-o parte si data in cealalta – evident, aici nu includ anumite bloguri de mare influenta cladite pe un continut abundent si proaspat, chiar daca nu intotdeauna pe placul meu. O situatie si mai amuzanta este cea a unui blogger care a capatat o influenta extraordinar de mare bazata pe faptul ca zice in dreapta ce a auzit in stanga. Sunt singurul care vede o problema aici?

Long tail pentru bloguri? Posibil. Twitter sa fie disruptivitatea? Ma indoiesc. Solutia imediata? Continut bine “targetat”, subiecte fresh, abordare pe placul cititorilor. Altfel spus, specializare. Din moment ce blogurile sunt parte a new media, nu mi s-ar parea normal sa evite vechea meteahna a old media in care scrii doar despre ce ai investigat/intrebat/citit. De cand avem bloguri (inclusiv mandea) tendinta noastra este de a scrie editoriale si mai putin articole de investigatie, cu toate ca primele iti aduc audienta, iar ultimele admiratie. Primele pot sa placa sau nu, ultimele pot sa fie manipulari sau demascarea unei manipulari.

Ca tot am plecat dintr-un loc si am ajuns in alta parte, comunicarea 2.0 este extrem de dificila, atat pentru cei care o fac cu usurinta cat si pentru cei care simt ca trebuie sa fie acolo, dar inca nu stiu exact cum sa o faca, mai ales ca stiu ca o parte din publicul lor este acolo, in salbaticia pe care de a fi imblanzita.

Pana la urma, comunicarea 2.0 – sau mai bine zis intr-un mediu presupus a fi liber – este asemanatoare cu acest post, comparand mere cu pere, ardei copti cu foie gras, gustand de peste tot cate putin si transformand o masa anosta intr-un festin al unui gurmand pretentios. Nu trebuie neaparat sa iei parte la masa, s-ar putea sa ti se para ciudat ca unii sa faca asa ceva, dar din cei care stau la masa fac parte si oamenii care te intereseaza pe tine. Ce le vei da de mancare?

Mai tine cineva minte povestea cu domnul Adrian Sarbu si cu domnisoara Maria Apostol?

In care ma plangeam in calitate de ziarist la momentul respectiv ca departamentul de piar din trustul Pro este oarecum asemanator din punct de vedere al organizarii cu Inchizitia? In care imi manifestam indirect speranta ca domnisoara sa dispara din departamentul respectiv si mister Sarbu sa dea in sfarsit un interviu? Ei bine, a dat un interviu la un moment dat, dar in propria ograda, ceea ce dupa mine este ca si cum nu l-ar fi dat niciodata.

Iata acum ca domnisoara Apostol a parasit corabia, sau cel putin asa s-ar parea. Misto zvonul scos de Tolo, nu zic nu, dar sunt niste probleme in exprimarea lui:

• un director de piar de mare calitate
• si-a creat ostilitati pentru ca si-a extins treptat controlul

Acum nu stiu in ce masura don’soara Apostol este un piar de mare calitate, mai ales din perspectiva de a face din trust un organism opac, banuit a fi de legenda, dar nefiind altceva decat o companie orientata catre performanta. Insa aici este mai degraba frustrarea mea legata de incercarea de a-i lua acum mult timp interviu lui Mr. Sarbu.

Insa extinderea treptata a controlului intr-o organizatie este o treaba mult mai delicata si mult mai greu de facut. Ok, departamentul de piar este extrem de important intr-o companie care se ocupa de prezentarea imaginii unor oameni spre a fi vizionata de catre alti oameni. Insa nu imi aduc aminte ca oricare alta companie sa faca sluj in jurul piarului (remember Guy Kawasaki? Fire your PR man…) si ar fi bine sa nu se confunde cazul de fata cu vreo campanie politica, pentru ca ar insemna sa comparam mere cu pere.

Dincolo de faptul ca multa lume din trust va rasufla usurata, vor incepe barfele, tocmai datorita cuvintelor lui Tolontan, pentru ca si-a extins treptat controlul. Nu stiu altii cum isi extind treptat controlul, dar cand vine vorba de femei exista un cliseu, cateodata confirmat, conform caruia screwing the boss is the easiest and safest way to climb the company ladder.

Evident ca nu o acuz pe domnisoara Apostol de asemenea lucru, dar sunt suficient de multi cei care stiu ca intre cei doi exista ceva la mijloc. Si cum am reusit sa aduc acest zvon la nivel de barfa ieftina si apoi la nivel de albie de porci, nu pot decat sa adaug doua vorbe de la un patron de restaurant din Dorobanti: I-am tot vazut pe aici plimbandu-se si tinandu-se de mana. Sarbu si-a cumparat un apartament pe aici prin zona. Cred ca a dat in mintea copiiilor, ca prea se purta ca un indragostit.

Ce sa intelegem asadar? Ca o sa ii vedem in curand la Mircea Radu, ca din cate stiu eu Pro-ul nu ar avea o emisiune de asemenea nivel?

Completare la cele de mai sus. Stiu ca se duce in penibil toata situatia, but I couldn’t care less, could you?

Ieri. Gasit pe pcfun laptop. Oferta excelenta. Comandat. Primit asigurari livrare luni.Azi. Telefon scuze pret laptop fara TVA. Oferta neinteresanta. Explicat consultant vanzari pcfun sucks ass. Inchis telefonul.

Regret lauda adusa Marius Ghenea&pcCRAP. Ales emag. Asteptat deznodamant.

Nu ma pot abtine sa nu postez aceste comunicate de presa primite pe mail de la o companie aflata momentan in niste incurcaturi din care efectiv nu stie sa iasa.

Vrea cineva floricele? Nu? Perfect, atunci du-te, bai, dupa seminte…

E.ON Gaz Distribuţie va acorda un ajutor financiar de urgenţă în valoare de 3.000 de RON pentru fiecare familie afectată de explozia din Zalău
Dispeceratul E.ON Gaz Distribuţie a fost anunţat astăzi, 14.09.2007, în jurul orei 8.00, de producerea unei explozii la parterul blocului E 24, de pe strada Voevod Gelu, din localitatea Zalău, judeţul Sălaj.

Read the rest of this entry »

O sa fie pentru prima si ultima oara cand o sa scriu despre o persoana pe acest blog.

Ba nu, am mai scris la un moment dat si de don’soara Andressa, dar acela era alt context.

Persoana in culpa: Manac. Dragos Manac.

Dragos este acel tip de persoana care iti place, chiar daca nu il cunosti fata in fata, ci doar prin intermediul blogului sau. Iti place pentru ca apeleaza la acel tip de argumente care fac abuz de apodicticitate. Ceea ce la nivel empiric este de obicei covarsitor, pentru ca nu poti sa contrazici o persoana ca 1+1 nu fac 2. Si este si mai folositor la un alt nivel de argumentare, pentru ca iti flateaza intr-un mod foarte subtil intelectul. Ceea ce din nou este eficient.

Revenind la treaba trebii, Manac a devenit un mic brand. Cu un USP ce desemneaza echilibrul si echidistanta. Si cu o imagine de invidiat care i-a adus o expunere binemeritata. Din pacate, eu o consider pe doamna Anca Arsene incapabila sa scrie de la cap la coada un articol bun, asa ca ii inteleg satisfactia lui Dragos din perspectiva de a fi multumit ca respectiva nu si-a pus foarte multe intrebari in legatura cu cele spuse de el si ca a fost un articol in care a descris o aparitie in piata si nu si-a pus mai multe intrebari. Sunt ok asemenea articole, insa daca respectiva isi punea asemenea intrebari care s-au pus pe aici prin blogosfera iesea un articol mai greu, iar Dragos iesea mai castigat. Poate data viitoare.

Marea surpriza a fost ca Dragos il simpatizeaza pe Marius Ghenea, un personaj despre care nu am cea mai buna parere in momentul de fata din motive pe care nu le pot divulga aici, dar pe care o sa i le detaliez lui Dragos in particular.

Ah, da. Nu stiu de ce, dar mi-l imaginam pe Mister Manac fiind un tip inalt si foarte slab, nervos, care fumeaza tigara de la tigara si care se consuma foarte mult in interior. Cu ultima observatie sunt sigur ca am dreptate.

Concluzia analizei psihologice aici de fata: astept sa cunosc omul. Saptamana asta cica. Am impresia ca in spatele imaginii este ceva mai mult.

Disclaimer: stiu ca este putin ciudat ceea ce am scris mai sus si ca as putea sa fiu luat drept un stalker, pupincurist al respectivului sau mai stiu eu ce, dar as dori foarte mult sa public un material despre Dragos, dar nu pot inca din perspectiva nivelului pe care il are revista la care public diverse lucruri. Da, e un nivel calitativ foarte inalt. Da, exista asa ceva in Romania. Da, e al dracului de greu sa faci asa ceva.

Insa nasul meu imi spune ca nu o sa treaca mult timp pana cand presa va vui de articole despre domnul Dragos Manac. Tocmai de aceea am satisfactia ca voi sti o parte din povestea lui de acum si in acel moment ii voi da un telefon si voi avea tot articolul pe tava. Insa atunci nu stiu daca voi mai fi in presa ca sa ii scriu povestea si probabil ca voi regreta asta.

Cum iti dai seama ca o idee este buna? Se copiaza.

Bucuresti, 08 August 2007 – Tranzactiile imobiliare din Romania se pot efectua de astazi printr-o noua metoda oferita de serviciul Fara-Intermediari.ro

Imobiliarele au fost si vor ramane in continuare una dintre afacerile cele mai profitabile din Romania, constituind pentru tot mai multi sursa unui profit bun. Agentiile imobiliare reprezinta unul dintre acesti beneficiari ai profitului de pe urma tranzactiilor incheiate intre partile contractante.

Tot mai multi proprietari se feresc de intermediari in realizarea tranzactiilor datorita comisioanelor mari percepute de acestia (2-5% din valoare la vanzare respectiv 50-100% din chiria pe o luna la inchiriere), care transformate in bani reali se situeaza peste un prag minim de aproximativ 1500-2000 EUR la vanzare, respectiv 150-200 EUR la inchiriere.

In ciuda acestor realitati, multa vreme in domeniul tranzactiilor imobiliare nu a existat o alternativa viabila, care sa ofere aceleasi servicii ca si angajarea unei agentii imobiliare. Contra comisionului perceput, agentiile ofera consultanta si asistenta in domeniu, promovarea ofertei dumneavoastra, gasirea cumparatorului, intocmirea si perfectarea actelor necesare.

O nou serviciu a aparut recent in Romania pentru vanzarea sau inchirierea proprietatii, si care isi propune sa prezinte cumparatorilor oferta provenita direct de la proprietar.

Dezvoltat de catre Devant Media SRL, Fara-Intermediari.ro (www.fara-intermediari.ro) este primul serviciu de acest gen la nivel national, care pe langa afisarea ofertei, pune la dispozitia clientului sau o colectie de materiale informative (articole grupate pe mai multe sectiuni) destinate a-i ajuta atat pe proprietar cat si pe cumparator sa incheie cu succes tranzactia.

Noutatile acestui serviciu le reprezinta posibilitatea de a adauga si anunturi privind inchirierea proprietatilor, nu numai cele de vanzare, precum si adresarea catre piata imobiliara nationala.

De asemenea, in perimetrul Bucurestiului, este oferit serviciul de preluare a anunturilor, constand in intalnirea dintre un reprezentant al Fara-Intermediari.ro si proprietar, la locatia imobilului pentru a lua informatiile si pentru a efectua fotografiile necesare.

www.fara-intermediari.ro

Acum nu ca sunt eu rau, dar chiar nu ati auzit de MagazinuldeCase.ro?

Ah, ba da, chiar ati auzit de ei din moment ce ati copiat cam 95% din ce fac ei.

Deci care este urmatorul pas?

Intotdeauna cand vrei sa intri pe o piata cu potential de crestere sau macar in formare si exista un jucator ce s-a pozitionat ca fiind cel care poate rezolva majoritatea problemelor clientilor, nu este o idee deloc grozava sa fii urmasul sau. Dimpotriva. Inoveaza, diferentiaza-te, fa ceva, nu fi un copycat jenant. Cu atat mai mult cu cat esti competitorul lui direct, ceea ce presupune ca supravietuirea (a se citi succesul) tau depinde de faptul ca nu ar trebui sa fii o copie palida, jenanta si lipsita de orice element distinctiv. Sunt curios care este investitia initiala in acest proiect si mai ales cati oameni sunt implicati in acest proiect. Sincer, eu numai dupa ce vedeam acest design mirobolant si parca ma lua cheful de alt proiect. Dar ce sa facem acuma, sa ne nastem toti Jack Welch?

Completarea vine de la Vladimir Oane si a sa prezentare: Mai avem nevoie de agentii imobiliari?

Pai da. Azi am descoperit primul semn de piar inteligent la nivel de bloguri si poate, din perspectiva mea, la nivel de online din .ro: Biblioteca Municipala Metropolitana Bucuresti are blog.

Ma rog, nu chiar, ci niste tipi bine care s-au gandit sa faca ceva cu adevarat interesant. Si cum sustin asemenea proiecte de felul meu, pac!, i-am si bagat in blogroll.

Printurile astea sunt chiar misto. Din doua motive: sunt pe bune si sunt la obiect.

Acum nu ca ma dau eu mare cunoscator, dar pe mine m-au atins la el corazon.

Pentru oricine vrea sa citeasca si, mai ales, citeste foarte mult, dar nu isi permite sa isi cumpere carti in ritmul in care citeste, o astfel de biblioteca municipala, metropolitana, oraseana, cosmica, intergalactica si sateasca este aur curat. Chiar daca multi o sa strambe din nas la auzul vestii ca nu sunt chiar cele mai noi volume, ca nu sunt neatinse si virgine, ca au mai fost altii inaintea lor la ele, ca nu gasesc doar carti despre shopping si fufe, ca nu stiu cum se citeste Cortazar sau Rilke, ca e vorba de ceva ce ei nu inteleg – biblioteca! samd

Deci toata povestea se rezuma la putine chestii, dar de bun simt:

- e o initiativa benefica si total dezinteresata – din ce mi-am dat seama pana acum

- ar trebui luate in colimator si alte chestii asemanatoare ce stau in paragina

- cei care se dau mari specialisti in piar si se plang de faptul ca nu au unde sa practice, sa arunce un ochi la asemenea initiative si sa mai lasa dracului in pace Olimpiadele Comunicarii

- mai descoperi una-alta despre niste oameni si pasiunile lor

- afli, deschizi urechile despre ce ai pierdut pana acum – dar probabil ca asta e deja recurent

Concluzia: Muy bien!

Ce se vede in poza de mai jos este exact ceea ce reprezinta mai bine in lume urbea Valcii. Poza a fost preluata de la un alt valcean activ in blogosfera, Weasel. Daca imi aduc bine aminte, chiar l-am cunoscut, dar nu bag mana in foc. Ba da, statea in bloc cu un var de al meu, Ovidiu.

Despre cei din Valcea am mai scris la un moment dat, pe vremea cand nu stiam inca despre ce sa scriu in acest blog si il foloseam ca tot omul pe post de blog personal Read the rest of this entry »

Marea problema care vuieste pe deasupra capetelor jurnalistilor si mai ales a oamenilor de comunicare este un fel de grija foarte ciudata pentru viitor. Nici incalzire globala, nici CSR, nici dezvoltare durabila – ceva dubios intre toate astea, dar nimic in acelasi timp. Toate condimentate din plin cu grija ca interlocutorul sa inteleaga ca acea companie pe care ei o reprezinta este extrem de interesanta din multe puncte de vedere, insa ei nu prea stiu de ce si de unde.

Dincolo de aceasta vrajeala cu dedicatie speciala adresata oamenilor de piar special pe aceasta tema a viitorului, ma gandeam la hibrizi astazi. Si mai ales la Prius, faimoasa Toyota.

Ei bine, si daca am reusi sa ne dam seama odata ca o Toyota Prius cu al sau motor hibrid emana din partea sa de motor normal ceva mai multe chestii nasoale si daunatoare naturii decat un criticat GM sau Ford, poate ca am reusi sa o scoatem si de pe lista aia a lucrurilor cool pe care un actor de Hollywood trebuie sa le aiba.

Marea satisfactie legata de Prius a venit cand Al Gore cel mic si mai drogat a fost prins cand gonea cu masinuta lui - a se citi lesinatura aia de Toyota – si care era un fel de farmacie ambulanta. Macar juniorul isi asculta taticul si a incercat sa transporte drogurile in asa fel incat planeta sa fie protejata cat mai mult.

Dincolo de aceasta ipocrizie, ce se mai aude de EV1? Acea minune pentru care orice ecologist si-ar dona el un testicul si ea un ovar, basca niste litre de sange, doar ca sa o poata parca in fata casei flower-powerish si sa ii arate cu mandrie degetul mijlociu unui vecin imbuibat de BBQ si cu un mastodont Cadillac Escalade pe alee. Se pare ca a fost ingropata cu mandrie de GM pentru ca nu doar ca ii arunca surprinzator de repede in viitor, dar ii si facea mai apropiati de atatea factiuni rebele de care incercasera sa scape – a se citi le-au mituit – si poate ca nu doreau sa ajunga ca fraierii aia de la Enron la un moment dat. Apropo, a verificat cineva sicriul ala? Eu nu prea am avut incredere in Kenny, ca prea ii facea pe toti bogati. Si problema nu era ca facea prea multi oameni bogati, ii facea pe toti. Cu jocul ala cu suma zero cum mai ramane?

Ok, este bine ca se agita toti sa faca tot felul de hibrizi care de care mai interesanti, insa planeta noastra nu se va salva asa. Pardon, am spus planeta n-o-a-s-t-r-a? Nu a fost niciodata a noastra si nu cred ca specia umana este inca la stadiul de dezvoltare care ii permite sa subjuge un corp ceresc. Mai mult, cred ca prin aceasta “incalzire globala” mergem in directia cea buna: eliberam planeta albastra de lacustele care o deranjeaza si o seaca de resurse. It’s all about us, you know…

E bine ca macar unii nu se deranjeaza sa se gandeasca prea mult la asemenea mici probleme si se gandesc sa isi vanda/schimbe/arunce la fiare vechi yachtul pentru ca este prea mare. Acum nu ca vreau sa fac glume din alea feministe, dar poate ca 160 de metri sunt suficienti pentru un echipaj destul de numeros…

Nu la nivel de performer, dar asta nu din motivele care ar veni in mintea oricui de prima data, ci pentru ca….

* in USA se cheltuie peste 10 miliarde anual pe materiale pornografice, la fel de mult ca pe muzica, bilete la meciuri de orice sport sau filme la cinema

* sunt si evrei pe acolo si intotdeauna acolo unde apar evreii apar si banii, clar – asta e filozofia de balta a micului bisnitar, ceea ce se dovedeste intotdeauan adevarata, din pacate

* prinde constant in mrejele sale oamenii si este extrem de convingatoare – industria, nu Jenna Jameson. Explicatia tehnica si studiul de caz sunt relevante – DE CITIT

* daca as ajunge la un moment dat un mogul, as putea decide care va fi urmatorul format de DVD

* as fi implicat in e-commerce, care este mai interesant decat il fac toti cei care sunt guru pe aici pe la noi

* as avea un singur scop in viata, sa il detronez pe king of porn aka Steven Hirsch si sa imi ia Forbes interviu ca si lui . Apropo, baiatul asta are de gand sa listeze Vivid pe Nasdaq. Stai putin, ce? Da, astia pe la noi se codesc sa listeze afaceri “serioase” si baiatul asta vrea sa faca o companie producatoare de XXX deschisa oricui are cateva sute de dolari. Nu stiu de ce am impresia ca acest lucru va face ravagii pe piata de capital.