Footsteps on the ceiling

Mai tine cineva minte povestea cu domnul Adrian Sarbu si cu domnisoara Maria Apostol?

In care ma plangeam in calitate de ziarist la momentul respectiv ca departamentul de piar din trustul Pro este oarecum asemanator din punct de vedere al organizarii cu Inchizitia? In care imi manifestam indirect speranta ca domnisoara sa dispara din departamentul respectiv si mister Sarbu sa dea in sfarsit un interviu? Ei bine, a dat un interviu la un moment dat, dar in propria ograda, ceea ce dupa mine este ca si cum nu l-ar fi dat niciodata.

Iata acum ca domnisoara Apostol a parasit corabia, sau cel putin asa s-ar parea. Misto zvonul scos de Tolo, nu zic nu, dar sunt niste probleme in exprimarea lui:

• un director de piar de mare calitate
• si-a creat ostilitati pentru ca si-a extins treptat controlul

Acum nu stiu in ce masura don’soara Apostol este un piar de mare calitate, mai ales din perspectiva de a face din trust un organism opac, banuit a fi de legenda, dar nefiind altceva decat o companie orientata catre performanta. Insa aici este mai degraba frustrarea mea legata de incercarea de a-i lua acum mult timp interviu lui Mr. Sarbu.

Insa extinderea treptata a controlului intr-o organizatie este o treaba mult mai delicata si mult mai greu de facut. Ok, departamentul de piar este extrem de important intr-o companie care se ocupa de prezentarea imaginii unor oameni spre a fi vizionata de catre alti oameni. Insa nu imi aduc aminte ca oricare alta companie sa faca sluj in jurul piarului (remember Guy Kawasaki? Fire your PR man…) si ar fi bine sa nu se confunde cazul de fata cu vreo campanie politica, pentru ca ar insemna sa comparam mere cu pere.

Dincolo de faptul ca multa lume din trust va rasufla usurata, vor incepe barfele, tocmai datorita cuvintelor lui Tolontan, pentru ca si-a extins treptat controlul. Nu stiu altii cum isi extind treptat controlul, dar cand vine vorba de femei exista un cliseu, cateodata confirmat, conform caruia screwing the boss is the easiest and safest way to climb the company ladder.

Evident ca nu o acuz pe domnisoara Apostol de asemenea lucru, dar sunt suficient de multi cei care stiu ca intre cei doi exista ceva la mijloc. Si cum am reusit sa aduc acest zvon la nivel de barfa ieftina si apoi la nivel de albie de porci, nu pot decat sa adaug doua vorbe de la un patron de restaurant din Dorobanti: I-am tot vazut pe aici plimbandu-se si tinandu-se de mana. Sarbu si-a cumparat un apartament pe aici prin zona. Cred ca a dat in mintea copiiilor, ca prea se purta ca un indragostit.

Ce sa intelegem asadar? Ca o sa ii vedem in curand la Mircea Radu, ca din cate stiu eu Pro-ul nu ar avea o emisiune de asemenea nivel?

Completare la cele de mai sus. Stiu ca se duce in penibil toata situatia, but I couldn’t care less, could you?

Ieri. Gasit pe pcfun laptop. Oferta excelenta. Comandat. Primit asigurari livrare luni.Azi. Telefon scuze pret laptop fara TVA. Oferta neinteresanta. Explicat consultant vanzari pcfun sucks ass. Inchis telefonul.

Regret lauda adusa Marius Ghenea&pcCRAP. Ales emag. Asteptat deznodamant.

Nu ma pot abtine sa nu postez aceste comunicate de presa primite pe mail de la o companie aflata momentan in niste incurcaturi din care efectiv nu stie sa iasa.

Vrea cineva floricele? Nu? Perfect, atunci du-te, bai, dupa seminte…

E.ON Gaz Distribuţie va acorda un ajutor financiar de urgenţă în valoare de 3.000 de RON pentru fiecare familie afectată de explozia din Zalău
Dispeceratul E.ON Gaz Distribuţie a fost anunţat astăzi, 14.09.2007, în jurul orei 8.00, de producerea unei explozii la parterul blocului E 24, de pe strada Voevod Gelu, din localitatea Zalău, judeţul Sălaj.

Read the rest of this entry »

Ca tot omul, ma uit si eu de cateva zile bune la The Apprentice. Am ratat seria trei cand m-am uitat prima data si apoi parca m-am plictisit si am sarit pe undeva pe la a cincea – nu mai stiu exact care era, dar echipa castigatoarea urma sa doarma in casa si fraierii afara.

Prima problema este foarte multi candidati sunt picati din pom. Nu imi pot imagina ca au afaceri lucrative si ei sunt atat de limitati. Imi dau seama ce fel de CV-uri au fost primite. Nu stiu daca au fost un milion (?!), dupa cum se lauda Trump, dar au fost multe. Multe si proaste.

A doua problema este incep sa apara cazuri proaste de product placement. Mai ales la afacerile lui Trump.

In rest, Trump e ok, in ciuda protezei si a perucii. Si a usilor de aur de la apartament, care se vad intotdeauna in acel mic interludiu in care el prezinta niste sfaturi de afaceri din epoca de piat(r)a.

Este un megashow, nu? Exploziv, stupid de foarte multe ori, cu mult dramatism si lucruri interesante cateodata.

Cel mai ciudat lucru este ca nu sunt suficienti concurenti puternici, capabili sa fie buni pana la capat. Chiar nu mai poate Trump sa convinga lumea sa vina la el? Sau de cand s-a bagat in ringul de wrestling a ajuns o paiata? Sau mina de stapan atotputernic si necrutator ii sperie pe cei buni? De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nu stiu ce mare onoare este sa te concedieze Trump. Mai ales in conditiile in care nici nu te-a angajat. Dar ma gandesc ca toata aceasta maimutareala este apetisanta cu adevarat pentru noi, cei care nu am vazut cum Trump a tinut mai mult primele pagini ale ziarelor cu viata lui amoroasa cu tot felul de individe si cu datoriile gigantice, care ajunsesera la un moment dat la 9 miliarde (!) decat cu marile sale realizari.

Ah, sa nu uit, imi place ca Trump stie sa faca PR mai bine ca Ghenea. Dar nu imi place ca vrea sa vanda orice, evident cu numele sau la vedere: apa plata, mobila, costume de lux. Trump este pentru mine un brand bun pentru real estate, dar nu pentru orice chestie din asta, cu toate ca este numele sau este pentru micul american din categoria aspirant cel mai puternic magnet.

Overall, Trump imi place. Imi place ca stie sa joace. Ca stie sa joace la un nivel mare, sa isi vanda propria megalomanie altora. Si inca intr-un stil sincer si spectaculos. Ce poate fi considerata o realizare mai mare decat asta? Un singur lucru, spus probabil in vino veritas: Money was never a big motivation for me, except as a way to keep score. The real excitement is playing the game.

Cum iti dai seama ca o idee este buna? Se copiaza.

Bucuresti, 08 August 2007 – Tranzactiile imobiliare din Romania se pot efectua de astazi printr-o noua metoda oferita de serviciul Fara-Intermediari.ro

Imobiliarele au fost si vor ramane in continuare una dintre afacerile cele mai profitabile din Romania, constituind pentru tot mai multi sursa unui profit bun. Agentiile imobiliare reprezinta unul dintre acesti beneficiari ai profitului de pe urma tranzactiilor incheiate intre partile contractante.

Tot mai multi proprietari se feresc de intermediari in realizarea tranzactiilor datorita comisioanelor mari percepute de acestia (2-5% din valoare la vanzare respectiv 50-100% din chiria pe o luna la inchiriere), care transformate in bani reali se situeaza peste un prag minim de aproximativ 1500-2000 EUR la vanzare, respectiv 150-200 EUR la inchiriere.

In ciuda acestor realitati, multa vreme in domeniul tranzactiilor imobiliare nu a existat o alternativa viabila, care sa ofere aceleasi servicii ca si angajarea unei agentii imobiliare. Contra comisionului perceput, agentiile ofera consultanta si asistenta in domeniu, promovarea ofertei dumneavoastra, gasirea cumparatorului, intocmirea si perfectarea actelor necesare.

O nou serviciu a aparut recent in Romania pentru vanzarea sau inchirierea proprietatii, si care isi propune sa prezinte cumparatorilor oferta provenita direct de la proprietar.

Dezvoltat de catre Devant Media SRL, Fara-Intermediari.ro (www.fara-intermediari.ro) este primul serviciu de acest gen la nivel national, care pe langa afisarea ofertei, pune la dispozitia clientului sau o colectie de materiale informative (articole grupate pe mai multe sectiuni) destinate a-i ajuta atat pe proprietar cat si pe cumparator sa incheie cu succes tranzactia.

Noutatile acestui serviciu le reprezinta posibilitatea de a adauga si anunturi privind inchirierea proprietatilor, nu numai cele de vanzare, precum si adresarea catre piata imobiliara nationala.

De asemenea, in perimetrul Bucurestiului, este oferit serviciul de preluare a anunturilor, constand in intalnirea dintre un reprezentant al Fara-Intermediari.ro si proprietar, la locatia imobilului pentru a lua informatiile si pentru a efectua fotografiile necesare.

www.fara-intermediari.ro

Acum nu ca sunt eu rau, dar chiar nu ati auzit de MagazinuldeCase.ro?

Ah, ba da, chiar ati auzit de ei din moment ce ati copiat cam 95% din ce fac ei.

Deci care este urmatorul pas?

Intotdeauna cand vrei sa intri pe o piata cu potential de crestere sau macar in formare si exista un jucator ce s-a pozitionat ca fiind cel care poate rezolva majoritatea problemelor clientilor, nu este o idee deloc grozava sa fii urmasul sau. Dimpotriva. Inoveaza, diferentiaza-te, fa ceva, nu fi un copycat jenant. Cu atat mai mult cu cat esti competitorul lui direct, ceea ce presupune ca supravietuirea (a se citi succesul) tau depinde de faptul ca nu ar trebui sa fii o copie palida, jenanta si lipsita de orice element distinctiv. Sunt curios care este investitia initiala in acest proiect si mai ales cati oameni sunt implicati in acest proiect. Sincer, eu numai dupa ce vedeam acest design mirobolant si parca ma lua cheful de alt proiect. Dar ce sa facem acuma, sa ne nastem toti Jack Welch?

Completarea vine de la Vladimir Oane si a sa prezentare: Mai avem nevoie de agentii imobiliari?

Pai da. Azi am descoperit primul semn de piar inteligent la nivel de bloguri si poate, din perspectiva mea, la nivel de online din .ro: Biblioteca Municipala Metropolitana Bucuresti are blog.

Ma rog, nu chiar, ci niste tipi bine care s-au gandit sa faca ceva cu adevarat interesant. Si cum sustin asemenea proiecte de felul meu, pac!, i-am si bagat in blogroll.

Printurile astea sunt chiar misto. Din doua motive: sunt pe bune si sunt la obiect.

Acum nu ca ma dau eu mare cunoscator, dar pe mine m-au atins la el corazon.

Pentru oricine vrea sa citeasca si, mai ales, citeste foarte mult, dar nu isi permite sa isi cumpere carti in ritmul in care citeste, o astfel de biblioteca municipala, metropolitana, oraseana, cosmica, intergalactica si sateasca este aur curat. Chiar daca multi o sa strambe din nas la auzul vestii ca nu sunt chiar cele mai noi volume, ca nu sunt neatinse si virgine, ca au mai fost altii inaintea lor la ele, ca nu gasesc doar carti despre shopping si fufe, ca nu stiu cum se citeste Cortazar sau Rilke, ca e vorba de ceva ce ei nu inteleg – biblioteca! samd

Deci toata povestea se rezuma la putine chestii, dar de bun simt:

- e o initiativa benefica si total dezinteresata – din ce mi-am dat seama pana acum

- ar trebui luate in colimator si alte chestii asemanatoare ce stau in paragina

- cei care se dau mari specialisti in piar si se plang de faptul ca nu au unde sa practice, sa arunce un ochi la asemenea initiative si sa mai lasa dracului in pace Olimpiadele Comunicarii

- mai descoperi una-alta despre niste oameni si pasiunile lor

- afli, deschizi urechile despre ce ai pierdut pana acum – dar probabil ca asta e deja recurent

Concluzia: Muy bien!

Marea problema care vuieste pe deasupra capetelor jurnalistilor si mai ales a oamenilor de comunicare este un fel de grija foarte ciudata pentru viitor. Nici incalzire globala, nici CSR, nici dezvoltare durabila – ceva dubios intre toate astea, dar nimic in acelasi timp. Toate condimentate din plin cu grija ca interlocutorul sa inteleaga ca acea companie pe care ei o reprezinta este extrem de interesanta din multe puncte de vedere, insa ei nu prea stiu de ce si de unde.

Dincolo de aceasta vrajeala cu dedicatie speciala adresata oamenilor de piar special pe aceasta tema a viitorului, ma gandeam la hibrizi astazi. Si mai ales la Prius, faimoasa Toyota.

Ei bine, si daca am reusi sa ne dam seama odata ca o Toyota Prius cu al sau motor hibrid emana din partea sa de motor normal ceva mai multe chestii nasoale si daunatoare naturii decat un criticat GM sau Ford, poate ca am reusi sa o scoatem si de pe lista aia a lucrurilor cool pe care un actor de Hollywood trebuie sa le aiba.

Marea satisfactie legata de Prius a venit cand Al Gore cel mic si mai drogat a fost prins cand gonea cu masinuta lui - a se citi lesinatura aia de Toyota – si care era un fel de farmacie ambulanta. Macar juniorul isi asculta taticul si a incercat sa transporte drogurile in asa fel incat planeta sa fie protejata cat mai mult.

Dincolo de aceasta ipocrizie, ce se mai aude de EV1? Acea minune pentru care orice ecologist si-ar dona el un testicul si ea un ovar, basca niste litre de sange, doar ca sa o poata parca in fata casei flower-powerish si sa ii arate cu mandrie degetul mijlociu unui vecin imbuibat de BBQ si cu un mastodont Cadillac Escalade pe alee. Se pare ca a fost ingropata cu mandrie de GM pentru ca nu doar ca ii arunca surprinzator de repede in viitor, dar ii si facea mai apropiati de atatea factiuni rebele de care incercasera sa scape – a se citi le-au mituit – si poate ca nu doreau sa ajunga ca fraierii aia de la Enron la un moment dat. Apropo, a verificat cineva sicriul ala? Eu nu prea am avut incredere in Kenny, ca prea ii facea pe toti bogati. Si problema nu era ca facea prea multi oameni bogati, ii facea pe toti. Cu jocul ala cu suma zero cum mai ramane?

Ok, este bine ca se agita toti sa faca tot felul de hibrizi care de care mai interesanti, insa planeta noastra nu se va salva asa. Pardon, am spus planeta n-o-a-s-t-r-a? Nu a fost niciodata a noastra si nu cred ca specia umana este inca la stadiul de dezvoltare care ii permite sa subjuge un corp ceresc. Mai mult, cred ca prin aceasta “incalzire globala” mergem in directia cea buna: eliberam planeta albastra de lacustele care o deranjeaza si o seaca de resurse. It’s all about us, you know…

E bine ca macar unii nu se deranjeaza sa se gandeasca prea mult la asemenea mici probleme si se gandesc sa isi vanda/schimbe/arunce la fiare vechi yachtul pentru ca este prea mare. Acum nu ca vreau sa fac glume din alea feministe, dar poate ca 160 de metri sunt suficienti pentru un echipaj destul de numeros…

Este pentru ultima oara cand ma uit pe BusinessTV.

Pur si simplu ma dor neuronii cand vad ce se intampla acolo, mai ales in ultimul post.

Serios acum, chiar mai are sens sa continue acest proiect? Am inteles, au avut mult de invatat, mai ales reportera, dar totusi, cand dracului vine evolutia aia care urmeaza sa ne ma dea pe spate? Eu inteleg acum ca asta este nivelul absolventilor la jurnalism, dar daca don’soara are una din primele trei medii din facultate, imi dau seama cat de inapoiati mentali sunt ceilalti. Hai sa nu fiu stupid acum, notele din facultate nu au nicio legatura cu realitatea, pentru ca daca ar avea – si la randul lor, profesorii universitari ar fi pusi la un test in care sa aplice cursurile lor in viata de zi cu zi – nu ar avea cine sa mai predea studentilor care se duc acolo sa prinda covrigul din coada cainelui. Bun, ok, asta e o problema intortocheata, mi-as baga nasul in ea cu alta ocazie.

Revenind, simt cum mi se zburleste ADN-ul blegooian in mine si incep si eu sa latru in gol, pentru ca am facut prostia sa fiu de acord sa primesc un mail de fiecare data cand apare un interviu. Lasand la o parte chestiile tehnice, despre care un amic zicea ca sunt absolut penibile – ma rog, era evident, dar cum este general manager la o companie de web design data dracului, imi place sa ii aduc parerea pe aici ca sa o fac pe a mea mai puternica – ma doare capul de la interviuri.

Spectatorii nostri – hm – sunt in special interesati exact de aceste doua directii – care? – sunt persoane care au un business, fie persoane care se gandesc sa isi deschida un business – asta suna a deschis un butic, ce principii generale le puteti recomanda sa urmeze pentru a nu ajunge intr-o criza?

Normal ca intervievatul pufneste in ras. Ce altceva poti sa faci in momentul in care auzi pe cineva cu o asemenea adresare si incoerenta? Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Ce?

Tanti, asculta aici la mine. Pune mana si citeste niste presa de afaceri. Pune mana si gandeste ce faci acolo. Ca pana acum refuzi cu inversunare si preferi sa multumesti pentru feedback.

• Radu,
  intrebarile erau legate de tema aleasa pentru interviu. Poate voiai sa afli altceva despre Dragos, esti liber sa-l contactezi. Fii sigur insa ca am citit blogul si stiam despre invitat suficiente lucruri, mai ales ca interviul a fost luat de doua ori din cauza unor probleme tehnice! )

  Conceptul acestui videoblog este insa centrat pe sfaturi generale pentru alti oameni de afaceri, dupa cum ai vazut si tu probabil, si nu pe interviuri de profil.
  Mersi pentru feedback!

  Comentariu de andreea — Iunie 30, 2007 @ 12:20 pm

Cat despre chestia de mai sus, nu pot sa ma uit mai departe. Pur si simplu nu pot. Sunt exasperat de putine lucruri pe canicula asta si respectivul proiect este unul dintre ele.

Apropo, este o diferenta foarte clara intre oamenii despre care tu crezi ca sunt publicul tau si cei care sunt cu adevarat cei care te urmaresc. Vezi ca scrie pe undeva pe acolo prin revistele alea de afaceri, s-ar putea sa fie pe undeva mazgalit marketing, yup, chiar acolo. Acum ca ai gasit asta, hai sa vedem ce si cum.

Vad ca toata lumea se agita in ultima vreme cu BrainTV. O aparitie destul de proaspata in peisajul autohton, un fel de concurent pentru BusinessTV.

Observ deja o problema: toate astea se termina in TV, Brain cel putin se da ca mare spargator de gheata – ei bine, nu e asa si nu o sa fie niciodata, de ce nu au personalitate proprie, de ce nu au un brand serios construit printr-o comunicare decenta? De ce nu ii zice cumva? Ferry, Gicu, Lolo, whatever. Hai sa punem repede stampila de TV pe el si sa ne dam mari si tari ca facem proiecte mari si tari si suntem ce Youtube nu a reusit niciodata sa faca, adica The Disruptor.

Cat despre continut, hm, aici e cam greu. In primul rand ca nu imi dau seama cine este respectivul care pune intrebarile. Mi-ar placea sa stiu cine este reporterul, pentru ca rareori emisiunile in care nu se cunoaste the host au fost reusite. Macar daca nu iti place mai ai si tu pe cine sa injuri acolo, cum se procedeaza cu Andressa in cazul BusinessTV. Ea nu are nici o vina, saraca, pentru faptul ca a fost inclusa in acest proiect.

Ca tot mi s-a facut din nou chef sa ascult Metallica, sa va povestesc putin cum au lucrat la cel mai mare album al lor, The Black Album, devenit intre timp clasic. Deci bagau ei acolo materiale, cu noul lor producator Bob Rock, care – surprinzator, nu? – chiar asta stia sa faca, in ciuda faptului ca inainte lucrase cu Bon Jovi si Richie Sambora. Si se tot chinuiau sa faca muzica sa fie cat mai buna, chitara sa sune cat mai bine, tobele asa si pe dincolo, basul sa le echilibreze pe toate si ce mai ramanea de facut era de obicei terminat in ultimele 5 minute. Exact, erau chiar versurile. Putini au fost cei care au ascultat versurile Metallica si nu au constatat ca nu sunt rele deloc. Dar nu despre asta vorbim aici, ci despre dorinta de a face un lucru din perspectiva tehnica sa fie perfect, iar din perspectiva celui care il va folosi sa fie ok, dar nu foarte.

Mai simplu spus, este cazul tuturor firmelor sau companiilor romanesti din anii ‘90. Noi stim ce producem si ce producem noi vrea piata. Nu o sa mai pomenesc aici despre surpriza pe care au avut-o. Perspectiva mea este ca ei s-au chinuit mai mult sa isi faca un player decat sa aduca/angajeze pe cineva calificat pentru o astfel de “munca de jos”.

Si lucrul care nu imi place este ca tot timpul CEO-ul Brainient se arunca sa zica da, vom veni cu chestii misto, vom face ceva si mai tare.  Ok, am inteles ca e grea lansarea, ca v-ati chinuit, asa si pe dincolo. Dar hai sa nu uitam un lucru, sunteti o companie cu un rulaj pe care il proclamati destul de mare – si pe care nu il cred, pentru ca stiu ce inseamna sa declari o cifra de afaceri presei – deci eu ma astept de la voi sa luati in serios toata treaba si sa va lansati produsul final. Nu sa va lansati acum un produs imperfect, pentru ca sa fiti luati in vizor de diversi. Apropo de Subi, sau cum il alinta unii pe bloguri, de ce scrie atat de constipat si de prost la gazeta si atat de ok pe blog? O sa mai am putin pana inteleg si asta.

Faza e ca in ciuda celor spuse de mine a inceput sa imi placa Business TV. De ce? Nici nu stiu, probabil datorita the underdog effect, dar nu as baga mana in foc. Ah, gata, am gasit: datorita faptului ca in cate moduri o taxezi pe don’soara reporter, ea nu isi da seama ca i se reproseaza incompatibilitatea cu postul pe care il ocupa acum incompetenta , ci iti multumeste pentru feedback. Radu, da-mi un telefon si ne intelegem cumva.

Oricum, daca se dadeau asa inovatori, bagau si ei mai multe materiale si intr-un ritm mai sustinut.

Chiar nu este evident ca in .ro nu exista conceptul de project management?

La noi se tot chinuie sa dea Guvernul de ceva anume prin fundul sacului, doar-doar sa nu omoare cateva milioane de pensionari, in timp ce la ei, unii se pregatesc sa faca o mare nebunie.

Daca trecem de 65, inseamna ca incepe viata de caine, sau nu. Fii optimist, alege Aviva, ING, Allianz, BCR si orice alt administrator de pensii private. Iti vor garanta o batranete fericita, vei putea sa te retragi in liniste si sa iti petreci urmatorii ani conducand un Porsche si bucurandu-te de Pina Colada pe terasa vilei tale din Cabo San Lucas.

Concluzia: get some 401(k) . Fast.