Footsteps on the ceiling

…si arata chiar asa:

gasita pe undeva pe aici

Exista doua categorii de oameni. Cei care au crescut cu eroi in mintea lor si cei care au mari sanse sa devina mediocri.

Eroul ti-l faci tu, dar e si mai bine cand altii te ajuta sa il construiesti. Pentru ca nu doar ca eroul este mai bine asezat in mintea ta, dar este in acelasi timp este mai bine infipt in pamantul viselor. Eroul tau nu este neaparat doar al tau, dar este cu siguranta dospit din mintea avantata in grinzile cele mai inalte ale boltei orfeice. Este personajul in care te identifici pentru ca nu poti sa bantui in lumea intreaga pe spatele unui mustang, pentru ca ai 9 ani sau doar pentru ca ai adormit citind cum eroul tau este atacat de rechini, pirati si uragane si toate in acelasi timp.

Cate clipe din viata de zi cu zi iti ridica la fileu atavismul pe care il constientizai mai degraba la 8 decat la 20+ ani?

Mie una singura. Cea care urmeaza. Daca nu aveti chef de goose bumps, nu dati play.

Proprietarul acestui blog si-a luat jucariile si a inceput sa presteze pe www.magazinuldevise.ro

De ce?

Pentru ca acolo se intampla lucrurile care ar trebui. Deocamdata. Urmeaza si altceva in curand.

Jucand acest joc, normal!

…dintre Perez Hilton si Fortune Magazine:

Ca tot omul, ma uit si eu de cateva zile bune la The Apprentice. Am ratat seria trei cand m-am uitat prima data si apoi parca m-am plictisit si am sarit pe undeva pe la a cincea – nu mai stiu exact care era, dar echipa castigatoarea urma sa doarma in casa si fraierii afara.

Prima problema este foarte multi candidati sunt picati din pom. Nu imi pot imagina ca au afaceri lucrative si ei sunt atat de limitati. Imi dau seama ce fel de CV-uri au fost primite. Nu stiu daca au fost un milion (?!), dupa cum se lauda Trump, dar au fost multe. Multe si proaste.

A doua problema este incep sa apara cazuri proaste de product placement. Mai ales la afacerile lui Trump.

In rest, Trump e ok, in ciuda protezei si a perucii. Si a usilor de aur de la apartament, care se vad intotdeauna in acel mic interludiu in care el prezinta niste sfaturi de afaceri din epoca de piat(r)a.

Este un megashow, nu? Exploziv, stupid de foarte multe ori, cu mult dramatism si lucruri interesante cateodata.

Cel mai ciudat lucru este ca nu sunt suficienti concurenti puternici, capabili sa fie buni pana la capat. Chiar nu mai poate Trump sa convinga lumea sa vina la el? Sau de cand s-a bagat in ringul de wrestling a ajuns o paiata? Sau mina de stapan atotputernic si necrutator ii sperie pe cei buni? De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nu stiu ce mare onoare este sa te concedieze Trump. Mai ales in conditiile in care nici nu te-a angajat. Dar ma gandesc ca toata aceasta maimutareala este apetisanta cu adevarat pentru noi, cei care nu am vazut cum Trump a tinut mai mult primele pagini ale ziarelor cu viata lui amoroasa cu tot felul de individe si cu datoriile gigantice, care ajunsesera la un moment dat la 9 miliarde (!) decat cu marile sale realizari.

Ah, sa nu uit, imi place ca Trump stie sa faca PR mai bine ca Ghenea. Dar nu imi place ca vrea sa vanda orice, evident cu numele sau la vedere: apa plata, mobila, costume de lux. Trump este pentru mine un brand bun pentru real estate, dar nu pentru orice chestie din asta, cu toate ca este numele sau este pentru micul american din categoria aspirant cel mai puternic magnet.

Overall, Trump imi place. Imi place ca stie sa joace. Ca stie sa joace la un nivel mare, sa isi vanda propria megalomanie altora. Si inca intr-un stil sincer si spectaculos. Ce poate fi considerata o realizare mai mare decat asta? Un singur lucru, spus probabil in vino veritas: Money was never a big motivation for me, except as a way to keep score. The real excitement is playing the game.

- making of al unui brand de care sunt din ce in ce mai dezamagit

- sa imi faci si mie cineva o analiza a  business units-urilor de unde fac baietii astia bani

- nu-i asa ca se poate?

- biografia unuia dintre cei mai interesanti CEOs din ultimele decade, ironizat de Saptamana Financiara intr-un articol, la mult timp dupa marea schisma:

Un presedinte american
Una dintre surprizele oferite de Cerberus in Prima Zi a fost despartirea de Wolfgang Bernhardt, cel pe care toata suflarea auto il si vedea presedinte al Chrysler. De fapt, refuzul de a-l numi in cea mai inalta pozitie completeaza (poate doar ca o noua coincidenta) �americanizarea� companiei. Surpriza nu a constat insa doar in absenta lui Bernhardt de pe lista board-ului, ci si in anuntarea numelui noului presedinte: Bob Nardelli. Aproape toata lumea (si ne referim la europeni, evident) s-a intrebat la fel: cine este Nardelli? Bob este un american sadea si a condus din pozitia de CEO compania Home Depot. Daca nici asta nu stiti ce este, va spunem ca reprezinta cea mai ma-re retea de magazine de gradinarit si materiale de constructii din SUA, un fel de Bricostore de peste Ocean. Germanului Bernhardt i s-a oferit, dupa perioada de consiliere, o functie onorifica, de presedinte non-executiv, pe care insa a refuzat-o cu demnitate. Iar Tom La Sorda, fostul CEO al Chrysler, si-a primit si el rasplata pentru loialitatea fata de marca, fiind uns ca vicepresedinte.

Imi place la nebunie cum autorul articolului se trage de mustati cu Bob.

- noi cand o sa platim taxe?

- Branson s-a ramolit

- Moon Walker, fara Michael Jackson

O colega de la facultate imi spunea inainte de un examen ca nu poate sa stea fara ceasul de mana. Ca dovada, mi-a aratat incheietura care era lipsita de orice asemenea obiect. Nu mai stiu exact din ce tara asiatica provenea ceasul sau, dar cred ca era un Seiko. Oricum, adevarata bomboana de pe coliva rusinii mele a fost cand mai vorbeam de una-alta despre ceasuri si la un moment dat ii stralucesc ochii: Ehe, Longines-urile alea sunt super misto. Cred ca sunt cele mai tari ceasuri din lume. Hm. Ai auzit de Patek? o intreb eu putin revoltat fata de un brand care se chinuie incredibil de mult in mintea mea sa ma faca sa privesc mai mult de 1 min toate modelele lor afisate la Cellini.

Patek? Nu, n-am auzit de ei.

Sincer, imi doresc in momentul de fata sa nu fi auzit nici eu niciodata de ei. Nu de alta, dar ma cam enerveaza.

Tot acel mister si acea efuziune creata in jurul unor emotii care sunt monetizate in nesimtire ma face sa ma simt mai ofuscat ca niciodata.

Doesn’t anyone like Patek anymore?

Se intreba un intrus pe un forum dedicat celei mai vechi manufacturi, cunoscuta pentru crucea malteza care le impodobeste bijuteriile, Vacheron Constantin. Niste geeks vad ca au incercat sa faca aici un mic istoric al manufacturii, dar nu au reusit nici pe departe. Patek are o masinarie de marketing fenomenala. Are niste piese de o incredibila calitate si valoare. Dar este monetizata incredibil de mult. Mult prea mult poate. Si poate ca Patek a ajuns sa fie la moda in anumite cercuri, asa cum este Rolex la nivel mondial. Din punctul de vedere al marketingului, Rolex este o reusita si ii felicit din toata inima. Nu ca o sa le fiu vreodata client – ba da, pe un Daytona as da bani, dar unde sa gasesti un Daytona ca sa il poti cumpara? Revenind la Patek, ei sunt nevoiti sa tina in frau productia, sa creeze o cerere foarte mare pentru modelele lor si sa fie in acelasi timp destul de intepati in modul in care isi trateaza clientul. Toate astea pentru ca sa fie foarte clar pentru toata lumea ca Patek e Patek. Un Sky Moon Tourbillon mi-a facut genunchii sa tremure cand l-am vazut prin geamul standului Patek Philippe de la Baselworld. Era atat de multa grandoare comprimata in acea piesa orologera incat ma uitam cu foarte mult interes la garzile de corp ceasuri care se tot preumblau pe acolo incercand sa dea peste vreun obsedat ca mine si sa il pofteasca putin mai departe de geam. Nu, nu puneam mana pe geam, in special pentru ca dupa aceea nu se mai vedeau bine bijuteriile mecanice.

Insa un Vacheron este putin mai deosebit, mai intelectualizat. Cum altfel ai putea sa aduni la un loc atatia ani de glorie, de un rafinament iesit din comun si de o calitate deja legendara? Evident ca VC nu are in spate un Biver, care sa comenteze la 3 dimineata pe forumuri – inainte de culcare, ca nu are somn si mai ales nu stie ce sa faca pana la 8.00, cand se strange echipa. De altfel, stau foarte comozi in noul lor sediu, lucrand la noi minunatii, caci a trecut timpul peste cele vechi.

Nici mai mult nici mai putin decat o extrema dorinta de a conserva timpul – si de a face profit, caci este in continuare o afacere, dar nu neaparat trecerea lui, cat momentele prin care oamenii din jurul VC trec.

Evident ca astept cu mult interes ziua in care ma voi duce la mister Stoican, sa ii dau un perdaf bun si sa zic: da-mi Tourbillon-ul ala odata si lasa-ma in pace. Va mai trece ceva timp pana atunci, asta e clar. Dar stiu ca un Vacheron ma asteapta cuminte numai si numai pe mine.

Mda, a devenit poza mea preferata. Oare de ce?

Cea mai frumoasa simfonie a unei chitari si un Chris Cornell cu parul lung, dar un adevarat screaming demon, nu ca acum, un whimp. Evident ca videoclipul e nasol, erau niste vremuri in care banii nu cresteau in buzunarele lor ca acum.

Ce inseamna acele 100.000+ tigari fumate, cum tare frumos citeam intr-un post care elogiaza niste momente unice in rock. Ehe, ce vremuri. Dar cum au trecut ele asa incet-incet. Acum Cornell le-a dat un sut in fund celor de la RATM si s-a apucat de o cariera solo. Inutila, avand in vedere ca acum locul lui nu e singur pe scena ci in fata unei trupe pe fruntea careia sa scrie bad ass.

Mda, a trecut prea repede timpul pentru Cornell. Ma rog, din punct de vedere muzical, pentru ca in acest moment cred ca a devenit idolul homosexualilor. Dar nu al metrosexualilor din fericire.

Citeam in urma cu ceva vreme in Fortune despre Zillow urmatoarele paragrafe:

(Fortune Magazine) — This is what usually happens the first time you visit Zillow.com: You type in your address to check out the Zestimate, an approximation of your home’s market value. It appears in a little pop-up superimposed on a photographic map of your neighborhood. The number might make you smile; it could make you angry.

Next, you realize that the information on your property is incomplete. What about the kitchen upgrade? Your new deck? The landscaping? All that work’s gotta count for something. You’ve spared no effort to convince the assessor that your house is worth less than the official report, but now it’s time to primp. So you tap in some modifications and watch your home’s value rise.

Next, you check your neighbors’ Zestimates. Then your childhood home, a best friend’s place, your boss’s house. Just as you open your address book in search of more targets, your spouse calls out from the bedroom, wanting to know what the hell you’ve been doing for the past two hours. “Nothing, honey,” you say, shutting the laptop and trudging off to bed, caught red-handed in a loop of real estate yuppie porn.

Ei bine, astazi sunt mandru ca am reusit sa gasesc ceea ce editorii Fortune nu au reusit sa gaseasca – the sickest BDSM real yuppie real estate porn.

Nu e asa ca am avut dreptate? Nu e asa ca ochii privesc ca in ceata pe ecran? Genunchii tremura putin si simti un val de sange cald cum te ia prin surprindere? Ce perversi…