Footsteps on the ceiling

Too many steps in a silly world

Spam la 360 de grade pe Linkedin?

with 2 comments

Oare ce sa fie, ce sa fie?

Noua forma de spam, pe Linkedin mai exact.

Nu e timpul sa aruncam cu pietre in cei care participa in calitate de speakeri, dar oare ei stiau ca numele lor este folosit in acest scop? Evident, este o modalitate „interesanta” de a capta audienta pentru un proiect (care intre noi fie vorba pare a fi inca un foc de paie in sfera evenimentelor rasuflate care implica „marii jucatori” din online ), dar care este finalitatea?

360 de grade este un concept la moda in comunicare, tocmai pentru ca da impresia ca cel care il arunca in conversatie este atoatecunoscator. Ce se ascunde de fapt in spatele sau este de multe ori un mare mister, chiar si pentru cel care il rosteste. Dar cred ca asta deja se vede din exemplul de mai sus: pornim la drum cu 360, sfarsim prin a comunica la 180 (de grade, nu de oameni)….

Intre timp, initiatorul comunicarii si-a cerut scuze. Asa si?

Am vrut să trimitem un comunicat de presă bloggerilor care ar fi fost interesaţi de informaţie şi ar fi considerat-o de interes pentru cititorii lor.

Chestia cu formularul de contact e o abordare greşită, neplanificată, dar pe care mi-o asum în totalitate.

Gavriliu dixit. Vina recunoscuta este pe jumatate iertata, nu? Nu vreau sa dau cu pietre, dar din moment ce comunicarea online este foarte delicata, tocmai din interpretarea fiecarui contact ca un posibil spam(cred ca in 90% din cazuri este chiar pe bune), nu poti sa vorbesti despre „industrie” folosind tocmai practicile ei gresite. Pentru ca in acest fel evenimentul este din start desconsiderat si tot efortul precendent este de-a dreptul inutil.

Anunțuri

Written by Radu

Iulie 8, 2008 at 5:43 pm

Protejat: Substanta de californicatie

leave a comment »

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Written by Radu

Aprilie 18, 2008 at 1:52 am

Unde ar putea sa fie Bucurestiul?

with one comment

tzhmfpmzsdwsjpg.gif

Written by Radu

Martie 28, 2008 at 1:15 pm

Comunicare 2.0 gonzo style

leave a comment »

Pai nu stiu exact ce ar putea sa presupuna a comunica 2.0 (asa cum am auzit de curand la un publicitar), dar astazi Microsoft Romania si Comunicatedepresa.ro au decis ca vor sa imi urmeze twitterul (orice ar insemna si asta).

De unde pana unde am cont de twitter? Pai cred ca de prin 2006 sau cam pe atunci cand am auzit pentru prima data de un fel de chestie care incepuse sa prinda la nu stiu ce tipi, cred ca am auzit pentru prima data la Eric Schonfeld, care se ocupa de blogul celor de Business 2.0 si se pregatea oarecum inconstient sa treaca la TechCrunch (scria din greu despre noi tehnologii si diverse afaceri online si socnet-uri, avea si niste „panel”-uri interesante cu noii „disruptori”).

Pac! M-am bagat si eu atunci repede de tot sa imi fac un cont, ca sa vad cu ce se mananca. Evident ca nu imi folosea la nimic, asa ca l-am abandonat repede. In continuare nu inteleg toata aceasta nebunie (de fapt nu o inteleg la diversi useri din .ro, dar aici este o alta poveste), asa ca nu am vazut sensul de a incerca sa comunici diverse chestii intr-o limita de 160 de caractere (?) ce iti amputeaza orice pofta de a zice acele lucruri ce iti trec prin cap si mai ales de a le zice cu pofta. Neputand suporta o asemenea injustitie, am renuntat rapid. Pentru ca este un moft si pentru ca nu este decat un hype, dar nu o evolutie.

Mare mi-a fost mirarea cand la un interval de 21 de minute am fost adaugat de catre cele doua companii mentionate mai sus (stiu, Comunicatedepresa.ro este de fapt al NMA.ro).

Intrebarea pe care o adresez celor interesati este urmatoarea: este aceasta comunicare 2.0 o forma de spam? Pana la urma, majoritatea blogurilor sunt o forma de spam, un zgomot de fond cam pregnant, dupa cum se discuta si aici. Marturisesc intru iertarea pacatelor 2.0 ca am trecut prin aceeasi problema: hai sa bagam in reader multe feed-uri ca sa vedem ce se intampla in blogosfera, sa fim la curent cu tot ce este mai interesant si sa ne simtim impacati ca avem multe surse de informare. Mai bine hai sa incepem sa stergem din majoritatea feed-urilor, pentru ca informatia este in mare aceeasi, doar luata dintr-o parte si data in cealalta – evident, aici nu includ anumite bloguri de mare influenta cladite pe un continut abundent si proaspat, chiar daca nu intotdeauna pe placul meu. O situatie si mai amuzanta este cea a unui blogger care a capatat o influenta extraordinar de mare bazata pe faptul ca zice in dreapta ce a auzit in stanga. Sunt singurul care vede o problema aici?

Long tail pentru bloguri? Posibil. Twitter sa fie disruptivitatea? Ma indoiesc. Solutia imediata? Continut bine „targetat”, subiecte fresh, abordare pe placul cititorilor. Altfel spus, specializare. Din moment ce blogurile sunt parte a new media, nu mi s-ar parea normal sa evite vechea meteahna a old media in care scrii doar despre ce ai investigat/intrebat/citit. De cand avem bloguri (inclusiv mandea) tendinta noastra este de a scrie editoriale si mai putin articole de investigatie, cu toate ca primele iti aduc audienta, iar ultimele admiratie. Primele pot sa placa sau nu, ultimele pot sa fie manipulari sau demascarea unei manipulari.

Ca tot am plecat dintr-un loc si am ajuns in alta parte, comunicarea 2.0 este extrem de dificila, atat pentru cei care o fac cu usurinta cat si pentru cei care simt ca trebuie sa fie acolo, dar inca nu stiu exact cum sa o faca, mai ales ca stiu ca o parte din publicul lor este acolo, in salbaticia pe care de a fi imblanzita.

Pana la urma, comunicarea 2.0 – sau mai bine zis intr-un mediu presupus a fi liber – este asemanatoare cu acest post, comparand mere cu pere, ardei copti cu foie gras, gustand de peste tot cate putin si transformand o masa anosta intr-un festin al unui gurmand pretentios. Nu trebuie neaparat sa iei parte la masa, s-ar putea sa ti se para ciudat ca unii sa faca asa ceva, dar din cei care stau la masa fac parte si oamenii care te intereseaza pe tine. Ce le vei da de mancare?

Written by Radu

Martie 27, 2008 at 3:18 pm

Organizatia ideala este si cea mai des intalnita

with one comment

…si arata chiar asa:

cynr2fkflmjs.jpg

Written by Radu

Martie 27, 2008 at 12:33 pm

Trouble in paradise

leave a comment »

Mai tine cineva minte povestea cu domnul Adrian Sarbu si cu domnisoara Maria Apostol?

In care ma plangeam in calitate de ziarist la momentul respectiv ca departamentul de piar din trustul Pro este oarecum asemanator din punct de vedere al organizarii cu Inchizitia? In care imi manifestam indirect speranta ca domnisoara sa dispara din departamentul respectiv si mister Sarbu sa dea in sfarsit un interviu? Ei bine, a dat un interviu la un moment dat, dar in propria ograda, ceea ce dupa mine este ca si cum nu l-ar fi dat niciodata.

Iata acum ca domnisoara Apostol a parasit corabia, sau cel putin asa s-ar parea. Misto zvonul scos de Tolo, nu zic nu, dar sunt niste probleme in exprimarea lui:

  • un director de piar de mare calitate
  • si-a creat ostilitati pentru ca si-a extins treptat controlul

Acum nu stiu in ce masura don’soara Apostol este un piar de mare calitate, mai ales din perspectiva de a face din trust un organism opac, banuit a fi de legenda, dar nefiind altceva decat o companie orientata catre performanta. Insa aici este mai degraba frustrarea mea legata de incercarea de a-i lua acum mult timp interviu lui Mr. Sarbu.

Insa extinderea treptata a controlului intr-o organizatie este o treaba mult mai delicata si mult mai greu de facut. Ok, departamentul de piar este extrem de important intr-o companie care se ocupa de prezentarea imaginii unor oameni spre a fi vizionata de catre alti oameni. Insa nu imi aduc aminte ca oricare alta companie sa faca sluj in jurul piarului (remember Guy Kawasaki? Fire your PR man…) si ar fi bine sa nu se confunde cazul de fata cu vreo campanie politica, pentru ca ar insemna sa comparam mere cu pere.

Dincolo de faptul ca multa lume din trust va rasufla usurata, vor incepe barfele, tocmai datorita cuvintelor lui Tolontan, pentru ca si-a extins treptat controlul. Nu stiu altii cum isi extind treptat controlul, dar cand vine vorba de femei exista un cliseu, cateodata confirmat, conform caruia screwing the boss is the easiest and safest way to climb the company ladder.

Evident ca nu o acuz pe domnisoara Apostol de asemenea lucru, dar sunt suficient de multi cei care stiu ca intre cei doi exista ceva la mijloc. Si cum am reusit sa aduc acest zvon la nivel de barfa ieftina si apoi la nivel de albie de porci, nu pot decat sa adaug doua vorbe de la un patron de restaurant din Dorobanti: I-am tot vazut pe aici plimbandu-se si tinandu-se de mana. Sarbu si-a cumparat un apartament pe aici prin zona. Cred ca a dat in mintea copiiilor, ca prea se purta ca un indragostit.

Ce sa intelegem asadar? Ca o sa ii vedem in curand la Mircea Radu, ca din cate stiu eu Pro-ul nu ar avea o emisiune de asemenea nivel?

Completare la cele de mai sus. Stiu ca se duce in penibil toata situatia, but I couldn’t care less, could you?

Linkedin.ro

leave a comment »

La un moment dat, pentru realizarea unui articol despre marea trecere a brandului Connex in nefiinta si a trecerii companiei din bratele unor investitori in marea familie Vodafone, am contactat un mare analist al pietei de telecomunicatii. Nu stiu daca ii stiti numele, dar rimeaza cu vaca.

Din motive mai mult sau mai putin importante, nu am reusit sa ii iau interviul pentru respectivul material. Un motiv destul de important as zice a fost faptul ca tot insista pe nevoia pe care o are publicatia pentru care prestam in momentul respectiv de o rubrica de telecomunicatii. Toate bune si frumoase pana aici, pentru ca nu o sa ii neg niciodata unui om nevoia de a-si adauga venituri suplimntare, insa nu m-ar fi deranjat daca ar fi stiut ce este un elevator pitch. Dar cum nu eu eram persoana careia putea sa ii aplice un asemenea procedeu, nu m-am simtit foarte afectat.

copilas.jpg
Perez Hiton style. Poza originala este chiar aici.

Deschid astazi mailul si vad ca, spre rusinea mea, respectivul analist vrea sa ma adauge in lista lui de prieteni haiafaiv. Intervin aici niste aspecte:

1. Telecomunicatiile nu reprezinta in imaginea publica ceva extraordinar, cu toate ca acest domeniu este the shit, din foarte multe puncte de vedere.

2. Intelegerea tendintelor in telecomunicatii nu presupune automat si intelegerea tendintelor intr-ale netului.

3. Haifaiv nu este linkedin.

Hi Radu,
I’d like to add you to my hi5 friends network. You have to confirm that we are friends, and we’ll each get to meet more people. Please approve or reject my request by accessing the hi5 web site…

Hai sa o luam si pe dupa cires. Haifaiv este locul ideal in care sa iti postezi pozele daca ai intre 14 si 16.

Disclaimer: am un cont de haifaiv, dar nu are poze cu mine si ma ajuta sa tin legatura cu fosti colegi de scoli.

Esti un mare analist, cunoscut de toata piata, desi am impresii legate de baieti cu ochi albastri cand vine vorba de relatiile sale, dar nu imi vine sa zic mai multe aici. Vrei sa ai parte de cat mai multe contacte, nu? Ai auzit tu de undeva ca poti sa iti faci nu stiu ce cont pe un sait pe care poti comunica si poti intari legaturile si contactele cu diversi cunoscuti, dar chiar nu mai tii minte cum se numea saitul respectiv. Asa ca dai fuga si iti faci cont pe un site pe care ti l-a recomandat cineva, dar despre care stii tu ceva, dar nu chiar toate lucrurile pe care ar trebui sa le cunosti cu adevarat. Hm.

De fapt, cred ca exista si alte modalitati mai eficiente sa iti faci reputatia tandari, asta in conditiile in care ai avea cu adevarat o reputatie, nu notorietate…

Written by Radu

Martie 10, 2008 at 10:43 am