Footsteps on the ceiling

Too many steps in a silly world

And then I created…

leave a comment »

Wow, am descoperit din intamplare chestia asta si nu imi vine sa cred. Si nu doar ca se misca repede, dar IMHO este o gandire excelenta.

Tot nu gasesc o comparatie suficient de buna ca sa exemplific exact ceea ce se intampla in cadrul acestei disruptive technology, dar ceea ce imi este clar este ca intr-adevar este un produs web 2.0 curat, eu l-as numi mai degraba web 2.3, pentru ca face foarte multi pasi spre urmatorul nivel, dar nu este inca acolo. Sper sa nu fie ca Google, care nu a stiut mult timp din ce o sa faca bani, cu toate ca obtinusera finantare la greu.

Probabil daca as fi into social shit m-as apuca imediat sa imi construiesc o mega retea sociala in care sa imi pun in comun toate acele lucruri personale prin care trebuie sa arat cat de cool sunt: poze cu mine, filmulete cu mine, blogul meu, eventual si niste materiale pe care nu am dreptul sa le distribui.

Acum hai sa fim seriosi: oare cat timp o sa mai mearga treaba asta cu retelele astea sociale? Care este limita superioara a supraevaluarii lor? Cate miliarde va putea sa valoreze la un moment dat vrajeala de Facebook? Si daca valoreaza atat de mult, de ce o vinde individul? Nu este capabil sa o listeze pe o bursa mizera din State si sa faca bani cu ea? Adevarul este ca asemenea companii sunt facute doar ca sa fie vandute. Cum s-ar zice, acestia sunt antreprenori care se afla in treaba doar pentru poveste si nu pentru a construi ceva in fruntea caruia sa ramana mult timp si sa isi puna amprenta asupra unui mod de a face business. Daca toate se vand, la un moment dat se va ajunge ca un grup mic sa detina multe afaceri si daca nu ma insel, asta se cheama sfarsitul capitalismului asa cum il cunoastem. Noroc ca nu vom avea placerea sa traim asta pe pielea noastra, desi simt putin cum as avea chef de o mica teorie a conspiratiei. Putin private equity, putina politica, niste lideri de opinie, ONU si gata cu problema gasirii unui sens pentru orice. Dar cum am plecat de la a crea ceva, vad ca nu am facut aici decat un mare BS – si nu, nu este vorba de Business Standard. Deh, cam asa ceva poti sa scoti din tine in momentul in care te gandesti sa pleci acasa, afara este o temperatura ce a determinat aparitia codului rosu, toata lumea e in vacanta sau nu are chef de nimic si racoare este atat de departe incat nici o bautura carbogazoasa nu o mai poate aduce inapoi.

Written by Radu

iulie 23, 2007 la 2:16 pm

Lasă un comentariu