Johnny D, how much there is to see?

Cum tot este mare chef de scris astazi, deoarece aerul conditionat merge tare bine in birou si cam toate posturile de astazi stau sub zodia cancerului, mi-am aruncat intre timp ochii peste o alta revista: Target.

Acum am si eu o intrebare: este cineva care da banii pe asa ceva? Pe bune, nu stiu de ce o mai tin la vanzare din moment ce i se potriveste la perfectie rolul pe care il joaca – supliment de ZF. Subiectele sunt slabe, trase de par, de multe ori nu exista pentru ca se vede ca se duc la respectivul personaj despre care scriu si gasesc in discutia cu el un subiect. Mersi, din astea pot sa fac si eu cate zece pe saptamana. Ca sa nu mai zic ca au inceput cu niste plagiate din alea de ma durea capul.

Cand a aparut initial, parea o gura de aer proaspat, oameni interesanti, cum isi fac ei treaba si afacerile, dar de la o vreme, avand in vedere ca nu mai au oameni care sa abordeze subiecte grele, au dat-o pe lifestyle magazine. Ca despre asta e usor de scris. Au pierdut si niste oameni, si un publisher/senior editor ca nu mai tin minte ce facea pe acolo Cerchez si au ajuns sa stimuleze vanzarile in acelasi fel in care face toata sleahta in aceste zile. Cotidianul o face, Jurnalul o face, Saptamana Financiara o face, acum o face si Target. Carti, CD-uri, DVD-uri, tot felul de chestii care de care mai interesante. Din cele din urma au inceput sa dea si cei de la Target, niste DVD-uri cu biografii ale businessmenilor celebri.

Parca primul din serie a fost Billy Gates. Am incercat sa ma uit la el, insa l-am rulat doar pe Mac si nu a mers, asa ca am l-am pierdut sau mai exact nu stiu pe unde este acum. Apoi a venit Rockefeller. Un prieten s-a bucurat s-a entuziasmat. Degeaba, nu era John D. – aka Barosanul, Bossul, Greul, ci Nelson, adica nepotul, care a fost la un moment dat vicepresedinte al SUA. OK, poate ca pentru unii a fost interesant si asta, dar sa nu uitam ca Johnny Rockefeller a aratat cu ce se mananca monopolul si nu doar ca a devenit primul miliardar din istorie, dar daca s-ar calcula astazi valoarea pe care a avut-o Standard Oil la apogeu, i-am pune o stampila interesanta micului Johnny: 100 miliarde $. Si in cazul asta, cum putem sa mintim poporul cu Targetul?

Intelegem ca Sarbu nu prea mai are timp sa se ocupe de publishing, intelegem chiar si ca nu i-a gasit inlocuitor lui Dragos Stanca, dar ce ne facem cand toate incep sa pice si nu se gaseste un om sa le tina in frau? Business Magazin devine din ce in ce mai slaba si mai monotona, Target e cum e, Ziarul Financiar il da pe maestrul Sorin Popa de la BRD si vineri si luni pe prima pagina ca lead, Gandul este din ce in ce mai sec, ProTV Magazin a ramas neschimbat de acum 10 ani si Mihnea Vasiliu a plecat, la fel ca si Dragos Stanca.

Nu stiu de ce am impresia ca daca era Dragos Stanca pe acolo DVD-ul ala avea scris pe el John D. in loc de Nelson.